Traseul 13 BR străbate culmile vestice ale Munților Nemira, între Pasul Oituz și Gâtul Apa Lină (trecerea în munții Ciucului). Un traseu solicitant, cu marcaje vechi și rare pe unele sectoare, care necesită bune cunoștințe de orientare, cu peste 2200 m diferențe de nivel, în cca. 20 h de drumeție. Iarna, poteca nebătută adaugă un plus de timp considerabil.

Pornim din Pasul Oituz, o trecătoare cu mare încărcătură istorică, folosită încă din timpuri antice, când pe aici se făceau schimburile comerciale între Dacia şi Moesia Inferior. Mai recent, pasul constituie o cale între regiunile de la est de Carpați și Transilvania, iar în 1918, aici are loc o bătălie crucială pentru eliberarea de Imperiul Austro-Ungar.

Urmăm poteca largă, uneori drum de pădure, ce se strecoară prin poienile întinse și prin pădurea de amestec (foioase cu conifere) ale primelor înălţimi, modeste, din Munţii Nemira, iar după aprox. 1.5 h ajungem în zona poienii Vârfului Mailat. Călcăm peste locuri unde au avut loc lupte crâncene în timpul războiului mondial, cu urme de tranşee şi amplasamente de tunuri. Dacă urcăm pe vârf, putem observa creasta Nemirei şi vârfurile Boca și Ghepar, din care se formează spre SE culmea secundară Caraslău, la E, valea Oituzului, spre SE, Munţii Vrancei, spre S, Munţii Breţcu, iar spre V, valea Râului Negru.

Continuăm spre N, spre Vf. Boca și găsim un izvor, de unde ne aprovizionăm pentru drumul lung ce urmează. Avem de urcat o pantă ceva mai înclinată față de cele parcurse până acum, ocolim vârful prin est și, printre pâlcurile de copaci, observăm culmea secundară desprinsă spre NE din Vf. Ghepar, cu vârfurile Muntele Mic şi Cernica. Până pe Vf. Ghepar (1.304 m), am urcat domol de la start, în aprox. 3.5 h.

Urcarea lină continuă spre vârful Ceangău (1.398 m), ultimul vârf înainte de Şandru Mare (din creasta principală), pe creasta matematică (marcaje rare!). Vârful şi-a luat numele de la populaţia stabilită în apropiere (ceangăii), care locuiau în bazinul pârâului Apa Lină. 

Continuăm prin pădurea de molizi, cu tufe de zmeură şi mure, iar după după un urcuş pronunţat, direcţia se schimbă spre vârfurile Capul Vitei (1435 m) şi Mihalt (1304 m), unde întâlnim marcajul PR (traseul 14) - care continuă la nord spre Şandru Mare. Suntem pe teritoriul rezervației naturale Nemira, cu diferite specii rare, protejate de lege. Avem opțiunea să coborâm din Vf. Mihalt pe o potecă nemarcată, la Cantonul Silvic Apa Roșie.

BR continuă alături de PR spre Vf. Negru, unde schimbăm din nou direcția spre V, pe drumul de creastă care intersectează șoseaua Lemnia - Apa Roșie. La nord se întinde rezervația Tinovul Apa Roșie, care conservă 3 specii de turbărie de interes comunitar și populații din două specii de plante rare, curechii de munte şi angelica de baltă. 

Mai departe, ținem drumul de creastă spre Vf. Răchitiș, unde intersectăm marcajul PR (traseul 16) - dinspre Estelnic, alături de care ne continuăm periplul până pe câmpul larg al Apei Line, de unde putem coborî în cătunul Cărpineni și la Tinovul Apa Lina-Honcsok. 

Situl natural este complex, în alcătuirea sa găsim rariști de tinov cu pin silvestru, molid și mesteacăn pufos, care alternează cu turbării. Prin amenajamentul silvic arboretelor din fondul forestier li s-au atribuit funcția speciala de protectie, fiind supuse regimului de conservare deosebită.

Din Pasul Cărpineni, continuăm pe drumul de creastă, spre Vf. Gombaș (1198 m), cu priveliști spre Depresiunea Târgu Secuiesc și câmpul mare al Cărpinenilor. Direcția se schimbă din nou (spre nord), iar următoarele repere sunt Piscul Poianului (1173 m), împădurit, apoi Măgura Vinului (1038 m) și Vf. Mocivar (1145 m). 

Sub Măgura Vinului ajung și traseele turistice PR (traseul 20) - dinspre Iacobeni și ruta de pelerinaj Via Mariae - un drum spiritual turistic. Continuăm alături de PR, prin păduri de foioase şi brazi, până sub Vârful Repatu Mare (1292 m) - punctul de întâlnire a mai multor trasee turistice: PR, BR și CR (traseul 22) - ce urcă Culmea Bașca dinspre Valea Uzului. 

BR se desprinde spre N, prin poieni şi mici pâlcuri de brazi, câștigând altitudine, pe crestele vârfurilor Ciutacoș, Capoţag și Bobișca (1456 m), după care intrăm din nou în pădure, mergând continuu pe creastă, până ajungem aproape pe neobservate la Vf. Capostaş, împădurit. Avem grijă să păstrăm direcţia corectă, evitând potecile care coboară spre Cașin și ajungem la Vf. lui Ştefan, prin câmp deschis. 

Ultimul segment coboară pe o culme secundară spre NV, până în zona Gâtul Apa Lină, prin poienile de sub Vf. lui Ştefan, intersectând la un moment dat, un drum forestier care leagă Bazinul Cașinului de Valea Uzului. La mijlocul poienii - care este de fapt o şa sub Culmea Cotorca (1049 m) - întâlnim drumul forestier ce urcă din valea pârâului Margareta, pe care ne putem retrage spre V. Cașinului și localitatea Plăieșii de Sus. Traseul principal BR continuă până în Pasul Uzului, spre Munţii Ciucului. 

Marcaj vechi.