Traseul pleacă aproximativ din centrul Năsăudului. Imediat după start părăsim drumul principal şi ne strecurăm pe străzi mai mici pentru a urca în Dealul Cucului. Până la drumul de culme trebuie să urcăm o stradă cu piatră cubică, destul de abruptă, dar la capătul acesteia am câştigat suficient în altitudine încât avem prima privelişte spre Năsăud. Ţinând cont de substratul lutos al culmii spre care ne îndreptăm recomandăm parcurgerea acestui traseu într-o zi a unei perioade în care precipitaţiile au lipsit câteva zile la rând şi de asemenea, recomandăm evitarea zilelor toride. Dealul Cucului are o orientare N-S, noi parcurgându-l dinspre S spre N şi pentru că e o culme care nu atinge altitudini foarte mari gospodăriile ajung adesea până foarte aproape de drumul din culme. Pâlcurile de pădure de foioase alternează cu porţiunile fără vegetaţie şi în prima parte a culmii avem surpriza să trecem pe lângă câţiva cireşi. În capătul dealului schimbăm direcţia şi urmând Dealul Scredel începem coborârea spre satul Coşbuc. Drumul de căruţă e folosit atât de animalele ce sunt lăsate la păscut aici, cât şi de sătenii care urcă la fânaţele aflate deasupra satului. Drumul de căruţa se termină la o uliţa mai mare a satului şi la scurt timp după ce intersectăm asfatul trecem pe lângă Podul de lemn acoperit. E bine de ştiut că în localitatea Coşbuc se află Casa Memorială George Coşbuc, obiectiv turistic ce merită să-l vizităm înainte de a ne ajunge în Salva. După aproximativ încă 6 km, distanţa de la Salva la Năsăud, vom încheia circuitul început.
Traseul 24 face un circuit aproape de orașul Năsăud, pe unul din Muscelele Năsăudului (Dealul Scredei). Un parcurs destul de solicitant, cu aprox. 1000 m diferențe de nivel, pe cca. 28 km lungime. Alt. max. se înregistrează pe Dealul Scredei (789 m).
Pornim din oraşul Năsăud, un important stabiliment împotriva invaziilor turceşti şi tãtãrãşti, de altfel, fostul sediu militar al regimentului militar habsburgic, este acum un muzeu frumos restaurat - "Muzeul Grăniceresc Năsăudean" (sursa). Orașul are o veche tradiție în învățământ, fiind printre puținele localități în care existau școli cu predare în limba română. Din centrul Năsăudului părăsim asfaltul și urcăm pe străzi mai mici în Dealul Cucului, unde continuăm spre culme, pe piatră cubică (cu porțiuni de push bike dacă este necesar).
Odată ajunși pe drumul de culme se deschide priveliștea spre Țara Năsăudului. Drumul poate pune probleme pe vreme umedă, datorită substratului lutos. Dealul Cucului are o orientare N-S și ne bucurăm de priveliștea spre gospodăriile care urcă aproape de culme (denumite zăpodii ori smide). Pâlcurile de pădure de foioase alternează cu gol alpin.
Coborârea (easy downhill) o facem din Dealul Scredei spre satul Coşbuc, pe un drum de căruță folosit pentru accesul la fânațe și păstorit. După ce întâlnim o uliţa mai mare a satului, intersectăm asfaltul și trecem pe lângă Podul de lemn acoperit, printre ultimele de acest fel din Europa. Podul a fost ridicat doar în două luni, necesar Regimentului Grăniceresc, înființat de Imp. Habsburgic în scopuri militare, dar și pentru folosința localnicilor, care aveau case pe ambele maluri.
Se spune că Împăratul Iosif al II-lea, atunci când a vizitat locurile (Grănicerii năsăudeni), ar fi salutat în latină, spunând: „Parva Romuli Nepos, Salvae!” – „Mici nepoți ai Romei, vă salut!”. De atunci, satele au fost denumite: Parva, Romuli, Nepos și Salva (sursa).
Tot în Coșbuc putem vizita Casa Memorială George Coşbuc, apreciată ca una din cele mai vechi clădiri din spaţiul Tării Năsăudului. Continuăm pe asfalt, spre Salva, apoi Năsăud, astfel că avem timp suficient să ne bucurăm de peisaje și gospodăriile locului.

Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!