Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Din Copăcel, ieşim spre sud pe drumul către localitatea Recea. De la intersecţia cu DJ, mergem spre vest aproximativ 100 m, trecem podul şi imediat după pod intrăm pe un drum utilitar spre sud, urmăm marcajul şi traversăm plaiurile înierbate şi apoi intrăm în pădure. Traseul leagă mai multe segmente de drum forestier şi mers prin zonă de pădure fără potecă. Marcajul e bun. Ajungem în drumul care uneşte Masivul Berivoi cu Piscul Alb. De aici intrăm pe un drum de TAF pe care urcăm până la o zonă de defrişare unde nu este potecă, dar marcajul e vizibil. Intrăm pe potecă prin pădure şi traversăm ascendent spre SE până când ajungem într-o poiană, unde intersectăm PA care coboară spre Piscul Alb. Intrăm într-o zonă cu jnepeniş pe care o traversăm mergând prin preajma muchiei. După Vârful de Amiază, într-o zonă de păşune alpină, ajungem lângă un Refugiu Salvamont. De aici putem coborî spre vest pe Piciorul Bătrân până în Valea Berivoi. Continuăm pe culme şi traversăm o zonă aproape orizontală, ajungem într-o zonă în care jnepenişul a fost incendiat şi coborâm în Curmătura Ţiganului. De aici, putem coborî către est spre Valea Sebeşului. Poteca traversează prelung versantul vestic al muchiei şi urcăm susţinut într-o şa aflată la nord de Vf. Belia Mare (Berevoescu Mare). Aici, la scurtă distanţă de traseul de creastă, se află un Refugiu Salvamont. Continuând spre SV, intersectăm traseul de creastă.
Traseul 70 PR leagă localitatea Copăcel de creasta principală (sub Vf. Berevoescu), greu de urmărit în condiții de vizibilitate scăzută. Un traseu dificil, cu peste 2000 m diferențe de nivel, în 7-10 h. Iarna, nerecomandat după Refugiul Scoarța (vâlcele expuse avalanșelor).
Pornim din Copăcel spre sud și intrăm pe un drum utilitar peste plaiuri înierbate , apoi prin pădure, într-o zonă cu mai multe drumuri forestiere de exploatare. Poteca slab conturată ne conduce pe o culme secundară. Urcușul devine mai pronunțat, ajungem la Poiana Mare, sub Vf Pietriceaua (1594 m), unde întâlnim PA (traseul 71) - dinspre Valea Sebeșului.
După Vf. Pietriceaua intrăm într-o zonă cu jnepeniș pe care o traversăm aproape de muchie. Urcăm pieptiș (300 m D+) pe Vf. de Amiază și ajungem apoi la pantele domoale ale culmii Scoarța, unde se află Refugiul Scoața. Aici întâlnim varianta BA (traseul 72) - dinspre Valea Berivoi, pe Piciorul Bătrân. Continuăm pe culme printr-o zonă în care jnepenișul a fost incendiat, apoi coborâm ușor în Curmătura Țiganului (1856 m), unde se desprinde o potecă de legătură cu Valea Sebeșului. De aici urcăm susținut într-o şa aflată la nord de Vf. Belia Mare, vârf care face trecerea spre pantele vârfului Berevoescu Mare. Lângă creastă se află noul Refugiu Berevoescu. La scurt timp, ajungem la poteca de creastă BR (traseul 1).
Ajunși în creastă ne bucurăm de perspectiva largă către Valea Vladului flancată de culmea Brătila-Cățunu și M. Berevoescu Mare , în timp ce în depărtare putem admira o parte din Munții Iezer-Păpușa. Spre nord vedem micuța căldare Belia Mare străjuită de Muchia dintre Belii și piciorul muntelui Belia Mare. De sub Vf. Berevoescu putem continua pe creastă spre vârfurile Dara și Hârtop, ori spre Culmea Tămașului, la est. O potecă nemarcată coboară la izvoarele Văii Vladului - o vale sălbatică spectaculoasă (traseu interzis iarna).
Traseu omologat. Marcaj slab în zona prealpină şi în zona împădurită. Iarna recomandat până la Refugiul Salvamont de la intersecţia cu Piciorul Bătrân.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!