Bucurie, aventură și culoare în Cheile Râmețului

Bucurie, aventură și culoare în Cheile Râmețului

” Fericit este cel ce a dobândit cunoaşterea naturii.”

Munții Trascăului – fac parte din grupa Munților Mureșului, ai Munților Apuseni, alături de Metaliferi. Culmea principală a Trascăului are aceeași lungime ca și creasta Munților Făgărașului, adică aproximativ 70 km. Sunt cuprinși între Valea Ampoiului la sud și Valea Racilor (Turenilor) la nord. Altitudinea lor nu depășește 1400 m înălțime, cel mai înalt vârf fiind Dâmbăul cu 1369 m. Cu toate acestea, altitudinea lor relativă față de culoarul jos al Mureșului de la Turda-Alba Iulia este de aproximativ 1000 de metri.

Culmea central-sudică a Trascăului văzută dinspre Dealul Mamut, Metaliferi (Alba Iulia)

Piatra Craivii și Piatra Cetii văzute de pe Vf. Mamut (Metaliferi).

Au o geologie complexă, fiind formați din roci diverse, magmatice și sedimentare dispuse în fâșii longitudinale succesive și așezate peste un fundament cristalin. Culmile centrale corespund aliniamentului de calcare jurasice. Aici sunt atinse cotele cele mai înalte ale Trascăului și tot în acest aliniament de calcare au fost sculptate de către râuri văi transversale adânci, care formează cele mai impunătoare chei: Turzii, Râmețului, Întregalde. Calcarele sunt rocile care se impun cel mai pregnant în relieful Trascăului prin cele două tipuri de forme.

Strate de gresii din petrografia complexă a Munților Trascăului

Exocarstul - reprezentat prin platouri calcaroase ( Bedeleu, Ciumerna etc) presărate cu doline, creste calcaroase, corespunzând în general unui al doilea aliniament de calcare, mai redus ca întindere. Din acest aliniament fac parte vârfurile proeminente: Piatra Craivii, Piatra Cetii, Vârful Pleșii sau creasta de la Fața Pietrii. Endocarstul - reprezentat în principal prin peșteri și avene. Cea mai dezvoltată peșteră din Munții Trascăului este Huda lui Păpară.

Exocarst reprezentat prin platou cu doline la vest de Piatra Cetii

Avenul din Piatra Cetii

Creasta calcaroasă Fața Pietrii. În stânga Piatra Cetii.

Dintre Cheile mari ale Munților Trascăului, Cheia Râmețului este cea mai sălbatică și mai greu de parcurs atât pe firul apei cât și pe versanți sau pe rama ei superioară. Cheia a fost săpată de râul Râmeț în culmea principală, calcaroasă a Trascăului. Diferența de altitudine dintre firul apei și cele două masive care îl străjuiesc este peste 500 m. Talvegul râului se află în zona cheii la altitudinea de 600 m în vreme ce masivele învecinate, în care a fost săpată, se află la peste 1100 m altitudine. Lungimea cheii este de aproape doi kilometri în timp ce distanța dintre vârfurile celor două masive este de 1,5 km. Cheia este dezvoltată în calcare jurasice. Spre capătul vestic există conglomerate și gresii, iar spre est roci magmatice.

Cheile Râmețului văzute dinspre satul Râmeț
Cele două masive între care au fost sculptate Cheile Râmețului

Relieful este reprezentat prin cele două masive calcaroase Uzmezeu la nord, ce culminează la 1135m și se continuă print-o înșeuare cu Vf. Tarcău (1217 m) și Fundoi la sud care este dominat de Vf. Piatra din Chei (1189 m) și de Vf. Vulturu (1166 m). Ca urmare a intensei carstificări se întâlnește o întreagă gamă de forme: versanți abrupți și golași, vârfuri ascuțite și sub formă de turnuri, creste, doline, peșteri, portaluri și ulucuri, precum și numeroase acumulări deluvio-coluviale sub formă de grohotișuri și blocuri.

Turnuri pe versantul stâng al Cheilor Râmețului

Turnuri pe versantul drept al Cheilor Râmețului

Turnuri și vâlcele pe versantul drept al Cheilor Râmețului

Cheia este străbătută de doua trasee marcate turistic:

Traseul marcat cu cruce albastră: Cabana Râmeţ – Cheile Râmeţului – Cheia – Brădeşti – Peştera Huda lui Papară – Valea Morilor – Sălciua. Durata: 6-8 ore. El străbate cheile pe firul apei, iar traversarea lor nu ar trebui să dureze mai mult de o oră. Aici versanţi sunt apropiaţi și este necesară trecerea pe scoabe, cabluri montate în pereţi şi pe alocuri traversare prin apă. Traseul este recomandat să fie străbătut pe vreme bună, existând pericolul viiturilor sau al căderilor de pietre de pe versanți. Punctele cele mai spectaculoase ale acestui traseu sunt cele de la Portalul din chei și din sectorul numit ”La cuptoare”. Aici pereții parcă ar avea tendința să se atingă. Tot aici se găsesc și cele mai mari adâncimi ale apei (peste 150 cm la debite medii) în niște marmite săpate pe fundul albiei. Acest traseu ne dezvăluie partea inferioară a pereților, cu zonele de marmitaj activ sau marmitele fosile suspendate la diferite înălțimi pe pereți.

Sectorul ”La Cuptoare” din Cheia Râmețului

Vârfurile Piatra din Chei și Vulturul vizibile din cătunul Cheia

Traseul pe Brâna Caprei și prin Strunga Caprei este marcat cu triunghi albastru și este doar o variantă a celui cu cruce albastră. După aproximativ 500 m de la intrarea în chei, mergând pe marcajul cruce albastră se observă în dreapta, pe malul opus al râului, o cruce deasupra unei săritori. Din acel punct începe traseul pe triunghi albastru, care urcă la început printr-un horn abrupt amenajat cu cablu. Se traversează o zonă împădurită, se străbate un al doilea horn amenajat cu lanțuri și se iese pe un promontoriu de pe care există o perspectivă asupra restului traseului până în microdepresiunea Cheia. Acest traseu străbate în mai multe locuri porțiuni de brâne expuse, asigurate cu cabluri și cu frumoase priveliști spre defileul de jos. La finalul său poteca coboară spre firul apei, unde se unește din nou cu traseul marcat cu cruce albastră care vine prin cheie. Și acest traseu este recomandat a fi traversat doar pe vreme bună. Asta deoarece există multe porțiuni expuse, cu stânci alunecoase și cu traversarea unor vâlcele a căror curgere torențială se activează când există ploi abundente. Poteca urcă aproximativ 150 de metri deasupra firului apei și expune vederii partea de înălțime medie a versanților cheii, cu perspective spre pereții superior și spre cursul râului.

Sector din traseul (TA) de pe Brâna Caprei

Aproape de capătul din amonte al traseului pe Brâna Caprei, privind în urmă, veți vedea acest uriaș ”corn de rinocer”.

Dincolo de aceste două trasee marcate, care străbat Cheile Râmețului prin partea lor inferioară, labirintul de piatră din partea superioară a cheilor ar rămâne necunoscut. Situația fericită este ca există posibilitatea de a ajunge în porțiunea cea mai înaltă a versanților de pe cele două părți ale Cheii Râmețului pornind, fie de la un drum accesibil auto, fie de la un traseu marcat. Le vom prezenta pe rând: Mai întâi ne referim la versantul sudic, cu expunere spre nord. Acesta este reprezentat de Masivul Fundoi, care culminează în două vârfuri cu o belvedere spectaculoasă: Vf. Piatra din Chei (1189 m) și Vf. Vulturu (1166 m).

Masivul Fundoi văzut de Vf. Uzmezeu

O dată ajunși la ”balcoanele” acestor vârfuri veți rămâne impresionați de perspectivele spre versantul opus al cheii, spre Cheia Mănăstirii vizibilă spre est și spre Microdepresiunea Cheia. La o analiză în detaliu se mai descoperi în apropiere: Cheia de la Piatra Bălții, Valea Pravului, Piatra Nicaia și satul Brădești. În depărtare se pot vedea bine abrupturile de la Scărița-Belioara, Muntele Mare, Vf. Geamăna și Detunatele. Accesul spre acest loc se face din traseul marcat cu cruce galbenă care vine dinspre Valea Galdei și merge spre Valea Râmețului. Când se ajunge în partea superioară a satului Tecșești, mergând spre nord, aproximativ de la ultima gospodărie, în loc să se urmeze marcajul, se va coti la stânga, spre vest, pe un drum de căruță. Se merge pe această cale încă 2,5 km. Drumul descrie un larg arc de cerc spre dreapta (nord). Ultimii 200 de metri, care vă vor scoate deasupra cheilor, se parcurg prin pădure. Această potecă nu ar trebui să pună mari probleme de orientare, calea fiind bine conturată. Din orice punct al ei există repere pentru o întoarcere în siguranță spre Tecșești.

Cheile Râmețului văzute dinspre est

Cheile Râmețului (prim-plan) și Cheile Mănăstirii (plan secund) văzute de pe Vf. Vulturul 

Microdepresiunea Cheia văzută de pe Vf. Vulturul

Zona centrală a Microdepresiunii Cheia văzută de pe Vf. Vulturul

Cheia de la Piatra Bălții văzută de pe Vf. Vulturul

Partea superioară Cheii Pravului văzută de pe Vf. Vulturul

Al doilea traseu nemarcat, vă va purta pașii spre versantul opus al cheii, cel nordic cu expunere spre sud. Acesta pornește dintr-un anumit punct al viitoarei șosele Aiud – Ponor – Mogoș – Bucium. După ce se trece de centrul satului Râmeț și se lasă în urmă ultimele case ale cătunului Valea Uzei, se ajunge într-o înșeuare cu aspect de platou. Aici există o baracă din lemn. Aceasta este reperul care indică începutul traseului. Puteți parca mașina pe marginea drumului și vă orientați spre sud, pe o potecă cu urme vizibile de vehicule. Se merge mereu aproximativ spre direcția S-SV. După un kilometru se intră în pădurea de fag pe un culoar care duce până pe marginea unui abrupt. Acesta domină Valea Râmețului și oferă o belvedere spre Cheia Mănăstirii. Se continuă prin pădure paralel cu abruptul din stânga până la ieșirea pe o înălțime situată la sud de Vârful Trascăului ( 1217 m ). De aici se pornește într-o coborâre de 100 m diferență de nivel, traversând o poiana în pantă largă de aproximativ 400 m. Se ajunge pe fundul unei microdepresiuni alungite formată pe o fractură tectonică. Se urcă apoi prin pădure diferența de nivel pierdută, pe o distanță de 300 m. La ieșirea din pădure vă veți afla exact pe Vf. Uzmezeu, punctul cu maximă vizibilitate spre abrupturile Cheii Râmețului.

Poiana în pantă, pe linia de fractură tectonică și Vf. Uzmezeu (dreapta), văzute de pe Vf. Vulturul.

De pe acest vârf se poate continua matematic pe creastă spre vest, paralel cu abruptul. Aproximativ 500 metri coborârea este ușoară și traversează încă două vârfuri cu belvedere. După acest ultim vârf, puteți decide să vă întoarceți la mașină fie coborând prin dreapta spre acea poiană de pe falia tectonică, fie înapoi pe unde ați venit. Coborârea spre Cheia ar fi foarte abruptă din acest punct. Acest traseu poate pune unele probleme de orientare mai ales în partea sa împădurită. Trebuie să aveți în vedere ca abruptul cheii trebuie căutat mereu spre stânga. Urmând acest reper veți ajunge la punctul somital al drumeției, Vf. Uzmezeu. Altă dificultate constă în găsirea unei poteci care vă ușureze deplasarea prin pădure. ”Negociind” între urmarea matematica a liniei abruptului din stânga și găsirea unui culoar de deplasare prin pădure veți descoperi farmecul sălbăticiei acestor locuri.

Rezervația naturală Scărița-Belioara văzută de la Cheia Râmețului

Cheia Geogelului văzută de pe versantul stâng al Cheii Râmețului

Piatra Craivii văzută dinspre Vf. Uzmezeu

Vârfurile Detunata și Geamăna văzute dinspre Vf. Uzmezeu

Piatra Cetii văzuta dinspre Vf. Uzmezeu

O ultimă rază luminând pădurile de la Cheile Râmețului

Vf. Pleșii (Râmețului) văzut de la intrarea în traseul spre creasta nordică a Cheilor Râmețului, cu baraca care indică intrarea pe potecă.

Apusul văzut prin ”poarta de aur” a Cheilor Râmețului.

Bucuria de a descoperi natura în toate anotimpurile ei și în toate condițiile atmosferice poate fi imensă atunci când după o ploaie scurta de toamnă o ultimă rază de soare luminează stâncile, iar pădurea tomnatică devine parcă o mare de flăcări multicolore.

Dacă v-a plăcut articolul, vă invităm să vă bucurați de ultimele metamorfoze de toamnă ale naturii, alături de prieteni, cu harta de drumeție Munții Trascăului .

Redactare, fotografii și format: Daniel Morar.