Traseul 41 BR face legătura între Poiana Cozanei și Crucea Spătarului, trecând pe la Bisericuţa lui Iosif, Agatonul Nou și Agatonul Vechi.. Un traseu cu aprox. 350 m diferențe de nivel, cu marcaje rare, care necesită bune cunoștințe de orientare sau un ghid. 

Pentru a ajunge în Poiana Cozanei putem porni fie de lângă Complexul rupestru de la Aluniș pe marcaj BR (traseul 37), fie dinspre localitatea Nucu pe drumul de exploatare care urmărește Gârla Nucului. Poiana Cozanei este bază de acces la Așezările (Vestigiile) Rupestre - „Athos-ul românesc” - sihăstrii sau lăcașuri de cult creștin din timpuri străvechi. 

În zona centrală există un pinten stâncos care împarte poiana în două și un panou explicativ. Din acest punct, în partea dreaptă (cum privim la panou), putem ajunge la Peștera Fundătura și Scaunele lui Negru Vodă, iar în partea stângă la Chilia lui Dionisie Torcătorul. 

De la bisericuţa de lemn din Poiana Cozanei, continuăm pe poteca de pe creasta din spatele chiliei spre N. Ajungem la o intersecție unde primim din stânga marcajul TA, ce ocoleşte Chilia lui Dionisie pe la est. Continuăm urcarea și ajungem la Bisericuţa lui Iosif, cea mai mare dintre bisericuțele în piatră de la Nucu. Aceasta păstrează intrarea în trepte, urme ale unui pridvor din lemn și o ușoară gâtuire explicabilă prin compartimentarea inițială în două încăperi sau prin săparea în două etape. A doua încăpere (bisericuța) are altarul spre nord și un lăcaș pentru icoana hramului. Deasupra intrării este incizat un peşte, simbol paleocreştin. (sursa). Se spune că după ce a stat la Fundătura, cuviosul Iosif s-a așezat în peștera ce azi îi poartă numele, adaugându-i ferestre.

Continuăm urcarea spre următoarele obiective: Agatonul Vechi (Dărâmătura) și Agatonul Nou (Bisericuţa). Conform arheologilor, bisericuța Agatonul Vechi a fost săpată în stâncă în sec al XIII-lea, iar apoi, aici își duce traiul monahul Agaton. Deși astăzi este mai mult o dărâmătură (datorită cutremurelor), îți poți închipui lesne cum arăta el altădată: o bisericuță minusculă în buza unei prăpăstii adânci de zeci de metri și câteva chilii. Trei încăperi constituiau cândva construcția (sursa).

Agatonul Nou (Bisericuţa) este ceva mai spectaculos, compus din 5 încăperi: naos, pronaos și altar – biserica, o încăpere situată pe una din laturile altarului și una sub naos, cu rol de beci. Aici, în pivnicioara de sub schit, își ascundeau odinioară localnicii copilele când năvăleau tătarii sau turcii (Camera Fetelor) și se spune că ar fi fost descoperită o comoară.

De-aici marcajul BR urcă spre E, în creastă unde la dreapta, găsim Crucea Spătarului, situată în punctul cel mai înalt al Athosului românesc (1065 m), martoră a unor întâmplări din vremuri străvechi. Crucea Spatarului are o interesantă poveste, consemnată în documente și diferite genuri de lecturi. Ridicată pe la 1821, de către unul dintre cei mai bogați boieri ai Țării Românești, spătarul Cristea, în semn de recunoștință față de locurile care-i oferiseră protecție în timpul năvălirilor turcești. (sursa). 

De la Agatonul Vechi se poate coborî pe o potecă TA la Lacul Mistreților și Schitul Fundătura, apoi pe marcajul BR (traseul 39) care ne întoarce la Nucu practic un circuit de 7h.

În general, marcaje rare şi haotice, inexistente în poiană şi în zonele de defrişări.