Traseul 34 PR este circuitul cătunelor de munte aproape izolate din Munții Cernei, prilej de a descoperi lumea autentică a locurilor. Este un traseu dificil,  cu peste 2000 m diferențe de nivel, în cca. 20 h. Iarna, accesibil în funcție de cantitatea și calitatea zăpezii.

Din Staţiunea Băile Herculane ținem drumul național spre Baia de Aramă, pentru aprox. 14, 5 km și ajungem în apropierea Pensiunii Dumbrava, unde traversăm un poduleţ peste râul Cerna. Începem ascensiunea printr-un cătun cu câteva case (Drăstănic) apoi urcăm susținut la izvorul Cracul Teiului. 

După alte câteva serpentine, ajungem la biserica din Dobraia. Biserica ce poartă hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost construită de credincioșii din cătune în anul 2004, iar în dreapta bisericii, sub un acoperiș de tablă sprijinit pe 4 pari, se află clopotul care vestește sărbătoarea sau moartea. Chiar dacă atunci când treci nu se văd oamenii, prezența lor este simțită; pământurile și livezile sunt lucrate. Tabere de turiști (cercetași sau fotografi) împânzesc cu corturile potecile pe timp de vară. 

Continuăm pe poteca ce duce spre Prisăcina, unde casele par mai înstărite și mai multe. Au avantajul că în zonă sunt mai multe surse de apă ce poate fi captată şi folosită ca apă curentă la băi încălzite cu lemne şi la producerea de energie, dar nici pe departe atât cât ar fi necesar pentru o maşină de spălat sau un frigider. Puținii tineri rămași în sat, au dorințe mari. Să facă o pensiune în Prisăcina, să aducă turiști aici, în locurile lor natale, să-și procure o antenă pentru telefon și internet, să obțină certificat pentru produse bio și multe altele. 

De la un cătun la altul n-ai cum sa te rătăcești. Potecile sunt bătătorite bine. Frumusețea locului iți taie respirația. Continuăm spre Cracul Mare cu priveliște incredibilă spre peretele Vestic al Mehedinților. În aceste cătune nu există curent electric, gaze nici atât. Cei care își permit și-au luat generatoare pe benzina, astfel au curent și televizor. 

Ajungem apoi la locul unde se desprinde traseul spre Ineleț (traseul 36), cel mai “modern” dintre cătunele din zonă. Oamenii de aici sunt munteni mândri, cu porturi îngrijite și au și de ce. Deși izolați, munca lor se vede: antene parabolice, stâlpi de iluminat la biserică și la școală pe bază de panouri solare, case solid construite, nu doar din piatră și lemn, cabluri de curent electric trase de la micile hidrocentrale.

Lăsăm în urmă această lume magică și urcăm printre livezi pe Cracul Inelețului, pe o potecă ciobănească și ieșim la golul alpin, punctul de maximă altitudine a traseului, în Șaua Ciumerna, unde întâlnim traseul de creastă BR (traseul 37). Străbatem apoi pâlcuri de pădure, separate de poieni, pe-un picior de munte cu diferențe mici de nivel, Cracul Popii, situat deasupra Văii Ciumerna. Luăm provizii de apă de la izvorul Fântâna Babii, apoi coborâm pronunțat în zig-zag-uri pe un drum de TAF și ajungem în satul Bogîltin. După ce traversăm satul, urcăm apoi pe Cracul Teiului unde urmăm un drum de țară care ne dă prilejul să admirăm silueta Vf. Arjana (1511 m) și Biliana. 

Vârful Arjana este un bloc masiv de calcar lipit cu măiestrie în capătul sudic al culmii înalte a Munților Cernei. Poteca coboară apoi pe un drum de căruțe până la cătunul Bedina, pe valea Bedinei pe sub Culmea Piatra Corbului și la scurt timp ajungem din nou la Biserica Dobraia. De aici se coboară înapoi la punctul de plecare, pe Valea Cernei, lângă Motel Dumbrava.