Este un traseu potrivit pentru a fi parcurs cu o bicicletă de munte. În acest caz este de preferat parcurgerea în direcția est-vest, datorită faptului că astfel beneficiem de mai multă coborâre. La circa 80 m mai jos de Pasul Bucium (Şaua Arsurilor), spre Abrud, din DN74 se desprinde spre vest un drum pietruit. Urmăm acest drum care urcă făcând întâi două-trei serpentine, apoi se înscrie pe direcția vest. Trecem prin fânațe și pâlcuri de pădure, pe lângă niște case aparținând cătunului Ruși, iar Vârful Pietriceaua (unde este înălțat un releu de comunicații) este ocolit prin stânga (sud). Aici este cel mai înalt punct al traseului, de unde începe o lungă și frumoasă coborâre lină, bineînțeles întreruptă de mici porțiuni drepte sau de urcări scurte. Din diverse puncte a traseului admirăm siluetele inconfundabile ale vârfului Bradișorului sau ale masivului Vulcan, spre care ne îndreptăm. După Vârful Pietriceaua și următorul vârf (pe care se află montat un hochstand - un observator de vânătoare) îl ocolim tot prin dreapta (sud). Lăsăm pe dreapta (nord) niște sălașe de vară, apoi drumul merge chiar pe marginea unei păduri, pentru a intra apoi într-o pădure serioasă, cu fagi mari pe Dealul Pietriceaua (Duşul). După o poiană frumoasă drumul ocolește următorul vârf împădurit, de data aceasta prin dreapta (nord), apoi iese din nou în zona de pășuni și fânațe. Trece pe lângă niște sălașe și se înscrie pe un traseu tăiat în culmea dealului, pe versantul sudic, o pășune presărată cu pini și ienuperi. Ne apropiem de pitorescul Vârf Bradișorul, un bulz de piatră la baza căruia sunt construite mai multe case și cabane. După o troiță folosim un drum care ocolește piatra prin dreapta (nord) trecând pe lângă gardurile caselor, apoi intră în pădure. Urmează mai multe poieni și porțiuni de pădure, intersecții de drumuri unde suntem atenți la marcaje. Pe o coastă (tot sudică) întâlnim din nou ienuperi și pini, de data aceasta mai compacți, apoi într-un mic luminiș o cruce de piatră veche. Urcăm în Vârful Runcului (împădurit) de unde cotim ușor dreapta (nord-vest). Traversăm o porțiune de pădure defrișată unde pădurea se reface și din păcate la un moment dat marcajul părăsește drumul bun de culme și apucă pe o potecă slab conturată care ocolește prin dreapta (nord) un vârf împădurit, prin tăieturi. Nu peste mult timp întâlnim din nou drumul care duce la un releu de comunicații aflat la vest de poziția noastră, drum pe care coborâm în Pasul Buceș-Vulcan, nu înainte de a admira silueta masivului Vulcan aflat în imediata apropiere.