Traseul 1 BR străbate creasta principală a masivului, din Pasul Bratocea spre Pasul Tabla Buții, trecând peste Vf. Ciucaș. Este un traseu dificil, de aprox. 21 km, cu peste 1200 m diferențe de nivel, în cca. 9-10 h de drumeție. Iarna, urcarea spre vf. Ciucaș - Tigăile Mari este recomandată doar turiştilor bine antrenaţi, cu echipament adecvat. Pe vreme potrivnică, există porțiuni unde orientarea se face dificil (mai ales pe ceață), care necesită experiență.

Munții Ciucaș, parte a Carpaților de Curbură din Carpații Orientali, au o suprafață relativ restrânsă, dar deosebit de bogată în frumuseți naturale. Culmile lor împădurite se ridică mai întâi domol, apoi se umplu brusc de stâncării sculptate în fel și chip de forțele naturii. Cele mai multe din aceste forme le întâlnim în preajma Vârfului Ciucaș (1954 m), unde Tigăile Mari, Tigăile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Mâna Dracului și alte stânci izolate ne vor cuceri instant. Ceva mai departe, spre SE, creasta ascuțită a Gropșoarelor și Zăganului cu Colții Zăganului fac deliciul drumețului ce trece prin Poarta de Aramă. 

Ciucașul e un munte al uriașilor încremeniți, un muzeu al figurilor de stâncă, o împărăție cucerită definitiv de vântul neobosit. Trebuie amintită și Culmea Bratocea, întinsă pe mai bine de 5 km, o înșeuare stâncoasă presărată și ea din când în când cu forme pitorești de tipul colților stâncoși (Sfinxul Bratocei și Colții Bratocei).Primăvara, pajiștile alpine și tufele bogate de smirdar, dau un colorit deosebit acestui masiv.

Din Pasul Bratocea (1263 m), pornim spre nord spre culmea Bratocea, pe drumul ce conduce la releul TV, ieșind într-o poiană mare (Poiana Bratocea), unde se află și o stână. Privirea ne fuge spre NV, unde Colţii Bratocei marchează perspectiva. Izolat şi mic, parcă uitat în pădure, răsare și ‘Sfinxul Bratocei’, deasupra releului de televiziune. 

De la baza releului de transmisiuni (1460 m alt), continuăm prin pădurea de molid care treptat lasă loc păşunilor alpine. În stânga avem Colţii Bratocei (ce includ şi formaţiunile Sfinxul şi Porumbelul), un grup de stânci din conglomerat ca nişte căciuli ciobăneşti. Depășim Colții, apoi urcăm în serpentine într-o şa, locul de intrare în creasta propriu-zisă. 

Drumul marcat cu stâlpi metalici ne poartă printre două stânci de conglomerate (Porţile Bratocei), ocolim prin stânga un vârf de 1683 m, apoi un altul mai mic pe stânga şi după o uşoară urcare printre jnepeni, ajungem într-o şa de unde se vede partea cea mai înaltă a masivului, dominată de vârful Ciucaş şi de Tigăile Mari

Coborâm uşor, printr-o vegetaţie bogată în tufe de smirdar şi afin, ocolim Vf. Bratocea (1844 m), uşor în urcare peste culmea Tigăile Mici, pe versantul estic al culmii Bratocea şi ajungem în Șaua Tigăilor, unde întâlnim marcajele CR (traseul 14) și TR (traseul 16). În față ni se prezintă semeț stâncile Turnul lui Goliat (Ciobanul cu Oile), apoi descoperim complexul de stânci Colţii Nitrii, care îmbracă versantul vestic al masivului.

Urcăm agale spre Vf. Ciucaş, prin iarbă şi printre stânci, ocolind vâlcele ce coboară spre est în Valea Tigăilor, apoi urcăm continuu pe pășunea de sub vârf. Aici ajunge și marcajul CR (traseul 13) dinspre Poiana Dălghiu. Privirea ne alunecă spre Valea Dălghiului, care îşi face loc la nord printre culmea Dobromir şi Măgura, iar în plan apropiat, creasta se arcuiește domol spre est, prelungindu-se cu munţii Urlătoarea şi Strâmbu (cca. 1400 m alt).

Poziţia centrală a Vârfului Ciucaş şi izolarea masivului faţă de munţii înconjurători, mai scunzi, fac perspectivele largi spre toate zările. În zilele senine, apar în depărtare, peste Țara Bârsei, coamele munţilor Perşani, Baraolt şi Bodoc, străjuite de munţii Ciuc și Nemira, iar la vest, culmea ascuţită a Pietrei Craiului, răsare din spatele Postavarului şi Pietrei Mari.

Din vârf coborâm pe un vâlcel (pe stânga crestei principale) până în şaua lângă în care se află „Babele la sfat”. Continuăm pe stânga Tigăilor Mari și ajungem în şaua largă de sub Tigăi. De aici poteca ocoleşte domol culmea, printre ienupări și afiniș, trecem de un mic lac temporar, ocolim stâna de sub Vf. Piscul cu Apă și ajungem la cabana Ciucaş (1600 m), una din cele mai cochete cabane din țară - necesită rezervare din timp. Aici ajung mare parte din traseele din sudul și estul masivului. (4, 5, 7, 8, 12). 

Continuăm spre şaua Chiruşca, ocolind văiugile seci de la obârşia Văii Berii. Poteca de creastă a Culmii Gropşoarele - Zăganu (marcaj CR) rămâne în dreapta, în timp ce BR coboară prin pădurea de conifere,.la o poiană cu o frumoasă panoramă a munţilor Siriu. De-aici ajungem la Izv. Hoţului, iar apoi începem o uşoară urcare până la stâna de sub Curmătura Stânii, pe care o lăsăm pe stânga, continuând urcarea. 

Din Curmătura Stânii ne bucurăm de perspectiva asupra culmii Piatra Laptelui, un mic masiv de calcar albicios aflat în apropiere, apoi lăsăm în dreapta BA (traseul prin Cheile Văii Stânii) și urcăm culmea Văii Stânii, lungă de aprox 4 km, pe la izvoarele V. Albiile, trecând de un grup izolat de stânci - Colții Boncuței. 

DIn capătul de sus al poienii Boncuţa, coborâm printre urmele de căruţă, până în în Pasul Boncuța, unde găsim o variantă a traseului BR (traseul 9) - spre Poiana Stânii. Continuăm pe drumul de exploatare care urcă pe Plaiul Boncuţa spre Pasul Tabla Buţii - legătura cu munţii Siriu, continuând astfel traseul transcarpatic.

Accesibil iarna între Şaua Tigăilor şi Cabana Vârful Ciucaş doar turiştilor şi montaniarzilor antrenaţi.