Marcajul PA începe de pe Valea Rebra la intersecţia cu Izvorul Arşitei, loc în care se află şi un indicator turistic. Încă de cum începem, merita să ne abatem pentru câteva minute de la traseu pentru a gusta din apa minerală a Izvorului Carpathia, aflat în partea stângă a drumului (putem ajunge dacă vom coborî nişte scări aflate lângă un teren de fotbal). Înainte ca drumul nou asfaltat să se termine părăsim Valea Izvorului Arşitei şi continuăm în urcare pe un drum de ţară, în direcţia nord-vest. Marcajul e inexistent până spre capătul uliţei, când îl intersectăm pentru prima dată pe peretele unei case. Apoi mai zărim două-trei, ultimul fiind aşezat pe ultima casă. Continuăm în urcare, urmând direcţia nord până când ajungem într-o şa. În jurul acestei e plin de drumuri, care mai noi, care mai vechi, marcajul e absent, important e să ţinem direcţia nord-est, până ajungem sub Vârful Başca. Vârful Başca (1325 m) e foarte uşor de identificat fiind un vârf efectiv plin de semne ale defrisărilor făcute. Îl ocolim prin partea lui sud-estică şi ajungem în nouă şa, la o noua intersecţie de drumuri... însă marcajul pe care am pornit la început, tot nu apare nici pe aici. Din această şa nu mai continuăm pe curbă de nivel şi începem un urcuş pe drum de tractor, în direcţia est, care ne scoate la stâna din zonă, aflată practic sub Vârful Căldăruşei (1627 m). Zona spre care ne îndreptăm e împânzită de drumuri forestiere, din nou e importantă direcţia spre care vom continua. Aşadar, rămânem sub culmea pe care se află vârfurile Căldăruşei, Bârlea şi Capu Muntelui, în zona Vârfului Bârlea, foarte aproape de liziera pădurii, ulterior începem şi coborâm tot mai mult. Vom putea observa ca pe alocuri, unele din aceste drumuri par să fie folosite de oamenii care trec cu cai ori turme de oi. Nu avem încotro şi rămânem în aceeaşi reţea de drumuri forestiere care ne conduc în coborâre spre mică poieniţă în care se află o colibă de lemn. E evident că ne apropiem de o vale, căci de partea cealaltă, înspre nord, se ridică o nouă culme. !!! Atenţie !!! De la capătul satului şi până când ajungem în Valea Izvorului Negru, marcajul PA lipseşte cu desăvârşire, fiind nevoie de o bună orientare folosind harta. Din direcţia din care venim, vom face dreapta, spre est, înscriindu-ne pe Valea Izvorului Negru. Sălbăticia traseului de până acum, abia în cele ce urmează o să-şi arate cu adevărat faţă... preţ de 2 ore, vom merge efectiv pe firul văii, pe cât posibil din piatra în piatră, pentru a evita să ne udăm la picioare. Surprinzător, pe parcursul celor 2 ore vom putea distinge 4 marcaje punct albastru, aflate la distanţă mare şi destul de sterşe... acesta parcă a apărut de nicăieri. Spre căpătul Izvorului Negru, dăm de un drum de tractor pe care îl urmăm până la apele Rebrei, loc în care vom întâlni ultimul obstacol al acestui traseu, trecerea apelor Rebrei, reci şi mari de aproape 1 metru. Ajunşi în drumul de pe Valea Rebra, la marginea drumului se află Cantonul Prinosul Mare şi un indicator turistic ce ne îndeamnă să urmăm traseul descris mai sus, sau TA de pe Valea Rebra.