Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
De la intersecţia DN12 cu strada Ghioceilor pornim spre Visafolio. Trecem de sat şi continuăm să menţinem valea pe urcarea la început lină, apoi abruptă spre Vf. Borzoka. De pe vârf coborâm pe valea adiacentă ce ne conduce la baza potecii peşterii Şugău. Continuăm pe valea pârâului Şugo, apoi pe cea a pârâului Chindeniul ajungând la satul Heveder. La intersecţia cu drumul asfaltat o luăm tot înainte pe drumul pietruit până ne intersectăm într-un final cu drumul principal. Traversăm drumul E578 şi ajungem în 200 m la gara din Voşlăbeni.
Traseul 13 CA este folosit ca acces la Peștera Șugău, fie dinspre orașul Gheorgheni (drumeție), fie dinspre Voşlăbeni (auto). Este un traseu relativ ușor, dar lung, cu câteva zone unde marcajele se pierd (marcajele sunt şterse, rare sau inexistente) cu aprox 400 m diferență de nivel, în cca. 5.5 - 6 h de drumeție. Iarna, zăpezile mari pot pune probleme.
Din Gheorgheni CA pornește spre satul Visafolio, alături de varianta PG (traseul 11), apoi urcă tot mai abrupt pe valea Visafolio de Jos / Curgătoarea de Jos și ajunge în apropiere de Vf. Borzoka. Facem un tur de orizont spre Muntele Şipoş, Muntele Negru, Voşlobeni și Valea Mureșului apoi intrăm pe o vale secundară ce ne conduce la Peștera Șugău, unde întâlnim și varianta TG (traseul 2) - dinspre Izvoru Mureşului. Coborârea spre Heveder se face pe valea pârâului Şugo, apoi pe cea a pârâului Chindeniul.
Pentru aceste meleaguri peşterile sunt o raritate, deoarece munţii sunt alcătuiţi mai mult din şisturi cristaline şi roci vulcanice. Peştera Şugău este găzduită de o fâşie îngustă de calcare cristaline care se dezvoltă în versanţii Muntelui Şipoş. Peștera are o lungime totală de 10 km, 2 km lăţime, dar nu se poate vizita în totalitate. Aici se pot admira stalactite conice, stalagmite sau stâlpi cu guler într-o galerie accesibilă publicului pe o lungime de 150 m. Există şi o secţiune activă, dar aceasta este închisă publicului.
Denumirea de Peștera Șugău provine din limba maghiară și înseamnă şoaptă sau şuier, sunet care se aude atunci când vântul pătrunde în interiorul peşterii. Acest decor a fost supranumit „lumea pietrelor picurătoare” datorită apei care se scurge de pe stalactite. În jurul peşterii a fost ţesută şi o legendă conform căreia în peşteră ar picura aur. (info)
De la începutul traseului şi până la km 7 marcajele sunt şterse, rare sau inexistente.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!