Traseul 1 BA face un circuit în zona Culmea Pricopanului, creasta cea mai spectaculoasă din Munții Măcin, pornind dinspre Măcin. Este un traseu destul de solicitant, cu aprox. 600 m diferențe de nivel, în cca. 5 - 6 h de drumeție.

Traseul Culmea Pricopanului poate fi considerat traseu de geoturism deoarece ne poartă paşii printre formaţiuni geologice spectaculoase care au luat naştere acum aprox. 255 mil. ani. Masivul Pricopan constituie creasta cea mai spectaculoasă din aria parcului, caracterizată prin uriaşe formaţiuni granitice, stânci semeţe şi panorame vaste de jur împrejur asupra Depresiunii Măcin, Dunării, Depresiunii Luncaviţa, şi chiar spre Brăila și Galaţi (în zilele senine). Fiind un masiv aproape complet despădurit, se poate observa relieful dezvoltat pe granite, într-un gol alpin asemănător crestelor înalte ale Carpaților. Poteca parcurge pajişti de stepă cu stânci rotunjite ca nişte “foi de ceapă”, de forme bizare. 

Această creastă cu vegetație pitică şi stâncării este un bun habitat pentru reptile precum țestoasa dobrogeană, guşterul dobrogean, dar și pentru mamifere mici (dihorul pătat, dihorul de stepă, jderul de piatră etc). Culmea Pricopanului este principalul punct de monitorizare a păsărilor răpitoare în timpul migrației de primăvară sau toamnă. (info)

Pornim din localitatea Măcin și urmăm un drum de exploatare, apoi facem dreapta pe sub culme, pe Valea Şerparu, printr-un desiș. La scurt timp găsim indicatorul spre Pietrele lui Teo, un grup de monoliți de granit cu forme bizare. De-aici poteca ne urcă pe culme, printr-o pădure de frasin, apoi ieșim la o cruce albă. Trecem de Vf. Suluku Mare, de Suluku Mic şi de Vf. Piatra Râioasă, apoi coborâm printr-o pădure de salcâm la un loc de odihnă. 

Mai departe, traseul urcă în stânga pe lângă Sfinxul Dobrogean, o stâncă modelată de măiestria vântului, vânt care pe culme suflă adesea cu peste 50 km / h. Sfinxul Dobrogean stă mândru și impunător și privește peste întreaga regiune a Dobrogei, ca un bătrân înțelept. 

De la sfinx urcăm pe Munții Cheii, pe lângă Vf. Vraju și continuăm spre Vf. Caramalău, unde întâlnim varianta CA (traseul 2) dinspre Valea Jijilei (peste Vf. Cheia), alături de care coborâm până la locul numit Fântâna de Leac. Ultimul segment duce de la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, înapoi la drumul de exploatare spre Măcin.

Marcaje rare până la intrarea în parcului naţional.