Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Urcând pe DN66A de la Câmpu Mielului către Câmpuşel, observăm pe partea dreaptă a drumului un pod peste Jiu de Vest şi un stâlp indicator. Aici este intrarea în traseu, care în scurt timp pătrunde în Cheile Scorota, seci, fără apă. Poteca este lată, iar după chei ieşim într-o poieniţă unde este confluenţa dintre două văi, ambele deocamdată seci, deşi una se numeşte Scorota cu apă şi una Scorota fără apă. Noi urmăm direcţia înainte şi la un moment dat valea seacă se transformă într-o vale cu apă. Urcăm printr-o frumoasă pădure, iar înspre stânga (vest) admirăm abrupturile Vârfului Biserica, pe care dacă avem noroc vom vedea ciopoare de capre. După ieşirea din pădure ajungem la Stâna Scorota, o construcţie foarte bine făcută. Aici e bine să ne aprovizionăm cu apă. Cotim spre dreapta (est) şi urcăm serios urmând un vâlcel înierbat, apoi cu grohotiş, urmărind ca pe ultima parte a urcuşului să ne apropiem de peretele din stânga a vâlcelului. Ieşim în Şaua Scorota, unde întâlnim traseul BG. Împreună cu aceasta coborâm accentuat printre tufele de jnepeni şi arini până la baza unui abrupt calcaros (Gurganul), de unde schimbăm direcţia spre stânga şi intrăm în pădure. Urmează un parcurs uşor, pe curbă de nivel, prin pădure. După traversarea unui mic pârâu (Buta Mică), întâlnim o poiană mare, cu un stâlp de marcaj în mijloc. Din nou pădure, apoi ieşim într-un luminiş deasupra stânei Buta, prin care coborâm accentuat şi ocolim îngrăditura stânei prin stânga (vest), trecem pârâul pe o punte, după care în scurt timp ajungem la Cabana Buta.
Traseul 29 PG face legătura între Valea Jiului de Vest și Cabana Buta .prin Cheile Scorotei și pe sub piciorul Vf. Piule. Un traseu solicitant, cu aprox. 1000 m D+, în cca. 4 - 5 h de drumeție. Iarna periculos (culoar de avalanșă), în funcţie de cantitatea şi calitatea zăpezii.
Pornim de pe DN66A, 2 km amonte de localitatea Câmpușel, la podul peste Jiul de Vest. La nici 200 m de la intrarea pe traseu, întâlnim Peştera nr. 4 din Scocul Scorotei, unde a fost descoperit un schelet complet de Ursus Spelaeus dar și oasele altor animale preistorice (sursa). Continuăm pe V. Scorotei (valea cea mai importantă din Retezatul Mic), într-o liniște deplină, printr-o zonă cu pereți acoperiți în cea mai mare parte de vegetație.
Patul albiei ne indică calea, pe o potecă lipsită de bolovani până la întâlnirea cu Cheile Scorota. Sectorul de chei este unul sălbatic și frumos, pe sub pereții abrupți de 20-35m, cu multe zone înguste care o fac extrem de pitorească. Ieșim într-o poieniţă, la confluenţa dintre două văi (Poiana Scorota), de unde urmăm direcţia înainte, străbătând o frumoasă pădure.
La stânga (vest) putem admira abrupturile vârfului Biserica, și cu puțin noroc, câteva capre negre. Ieșim din pădure la stâna Scorota, o construcţie bine întreținută, de unde ne aprovizionăm cu apă, pentru urcușul solicitant ce urmează. Priveliştea spre Cheile Scorota, cu Oslea în fundal, ne îmbie la un popas în tihnă, cu perspectiva superbă şi liniştitoare.
De aici urcăm pieptiș pe un vâlcel și ieșim în şaua Scorota (Şaua Iepei), la intersecția cu poteca de creastă BG (traseul 30), ce străbate Creasta Piule-Pleşa spre est. Spre NV, dincolo de Muchia Drăgşanului şi Şaua Plaiului Mic se ridică semeţe piramidele de piatră ale Pelegii şi Păpuşii. Din șa coborâm accentuat printre tufele de jnepeni şi arini până la baza abruptului calcaros Gurganul, loc unde se desprinde o variantă BG spre Vf. Piule (2081 m)
PG intră din nou în pădure, traversează un mic pârâu (Buta Mică), apoi o poiană mare cu un stâlp de marcaj în mijloc și continuă prin pădure până la un luminiş situat deasupra stânei Buta. De-aici coborâm la Cabana Buta, una dintre cele mai cunoscute cabane montane din Retezat. Situată la 1580 m altitudine, în afara ariei protejate, este deschisă tot timpul anului și oferă 20 de locuri amenajate în camere cu 4 sau 6 paturi.
Traseu periculos iarna.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!