Este traseul care face legătura între coada Lacului Tarniţa și Barajul Tarniţa, pe malul nordic al lacului. Nu se recomandă parcurgerea sa în perioada ploioasă între gura văii Râșca și barajul Tarniţa. Pornim de la drumul asfaltat judeţean107P, la intersecţia cu drumul ce coboară la coada lacului. Locaţie este semnalizată de semne de marcaj și săgeţi vopsite pe copaci. Coborâm 100 m până la coada lacului, trecem podul peste vale și urmăm drumul ce merge până la Pensiunea Traian Tarniţa unde ajungem la circa 15 minute de la plecare. Continuăm pe drum și după un kilometru ajungem la o grotă și după scurt timp la un izvor. Pe această porţiune traseul nu pune probleme de orientare, urmărind drumul care merge paralel cu malul lacului Tarniţa. După aproape 2 ore de la plecare, ajungem la locul de vărsare a Văii Râșca în lac. Deși semnele de marcaj sunt vizibile pe pereţii înalţi ai unei formaţiuni stâncoase, dincolo de apă, și există săgeţi care ne îndrumă la dreapta peste vale, nu putem să le urmăm pentru că lipsește puntea care era odată instalată acolo. Apa este mare și traversarea implică pericol de înec. Ca urmare, părăsim traseul marcat și urcăm pe drum până în dreptul celui de al doilea pârâu care se varsă din dreapta (după direcţia de urcare). Traversăm valea Râșca și urcăm abrupt pe versant, pe o potecă firavă. După ce câștigăm aproximativ 100 m diferenţă de altitudine, revenim pe curba de nivel spre lacul Tarniţa. Traversăm cele două pâraie, trecem pe deasupra formaţiunii stâncoase care este la vărsarea Văii Râșca în lac și, după ce o depășim, coborâm direct în jos pentru a prinde poteca marcată. Aceasta este la circa 20 m desupra lacului și merge paralel cu malul. Timp de o oră de la revenirea pe poteca marcată, mergem paralel cu golful format de Valea Râsca și, trecând de două pontoane și un loc de popas, ajungem la un promotoriu unde se află o cabană apicolă. Din stânga, de pe culme, vine o potecă nemarcată, corespunzătoare traseului numărul 20, nemarcat, de la Piatra lui Lucaci. De la cabana apicolă, direcţia de mers se schimbă spre nord-nord-est. Urmăm poteca bine conturată, însă în dreptul unui ponton de metal pe jumătate scufundat suntem atenţi să urmăm marcajele care lasă poteca în dreapta și urcă scurt, dar destul de abrupt, spre stânga. Traversăm o zonă în care malul lacului este abrupt, cu traversări de vâlcele care necesită atenţie pentru că poteca este foarte îngustă sau lipsește, existând pericol de alunecare în apă, mai ales când plouă. După aproximativ 500 de m ajunge la o formaţiune stâncoasă unde se observă câteva marcaje punct roșu. Mai demult exista un traseu care urca de aici până pe Piatra lui Lucaci, însă acesta a fost afectat de doborâturi de vânt și nu mai este practicabil și din cauza faptului că poteca abruptă a fost spălată de ape. Nu se recomandă urcare la Piatra lui Lucaci pe aici. Pentru vizitarea acesteia se recomandă traseul numărul 20, nemarcat. De la formaţiunea stâncoasă coborâm puţin spre oglinda lacului, trecem prin trei zone cu grohotiș și continuăm de-a lungul malului lacului, fiind atenţi la traversările de vâlcele. După aproape 5 ore de la plecare, ajungem la un pârâu pe care îl traversăm și unde întâlnim un loc de popas. De aici, traseul urcă în serpentine scurte și abrupte până la o stâncă mare, pe marginea unui drum forestier pe care îl urmăm la dreapta. Ajungem la câteva case de vacanţă, trecem pe lângă baza salvamont și peretele amenajat pentru escaladă de vizavi și traseul nostru se termină la barajul Tarniţa, după 6 ore de la plecare.