Traseul 25 CA face legătura între Barajul Lacului Măneciu și Pasul Tabla Buții, șaua dintre Ciucaș și Culmea Tătaru Mare. Un traseu lung, solicitant, cu aprox. 1200 m diferențe de nivel, în cca. 8 - 9 h de drumeție. Iarna, poteca nebătută adaugă timp suplimentar. 

După ce trecem barajul lacului de acumulare Măneciu, urmăm drumul ce urcă în creastă, tăind câteva serpentine pe potecă. Ieșim la releele de telecomunicații de sub Vf. Telejenelului și continuăm urcarea, mai potolit, pe drumul de culme de pe Muchia Telejenelului. Trecem prin câteva poieni și plaiuri cu pășuni și stâne, apoi ajungem sub Vf. lui Crai, pe care putem urca dinspre N, de lângă o troiță și un izvor. Deși are doar 1473 m, compensează prin priveliștile largi. 

De aici putem observa Zăganul, în spatele lui, o bucată din Ciucas și Munții Grohotiș. Observăm și lacul de acumulare de la Măneciu, de unde am pornit, clăbucetele Măneciului, Munții Siriu și Vf. Penteleu, bine individualizat. Continuăm pe creastă, trecând de câteva construcții de beton, apoi coborâm pe sub Vf. Mănăilei spre culmea Tabla Buții, locul unde s-au purtat lupte în Primul Război Mondial. Stau mărturie tranşee, adăposturi, gropi ale obuzelor folosite în luptă și este amenajat Cimitirul Eroilor, cu mulți eroi necunoscuți, din păcate. Crucile împodobite cu cocarde tricolore aduc tribut ostașilor. Tot aici a fost amenajată o scenă, un mic altar, o tribună și un fel de bisericuță. 

Continuăm pe drum și trecem de ruinele Cetății Tabla Buții. În zilele noastre prin pasul Tabla Buții sau Pasul Tătarilor, trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât și în Evul Mediu, pe aici trecea o importantă cale comercială care unea centrul Munteniei cu cel al Transilvaniei, motiv pentru care în perioada medievală s-a construit în acest loc și o cetate. Din Tabla Buții, putem continua fie spre Ciucaș (traseul 1), fie spre Masivul Siriu, pe marcajul BR (traseul 23).

Inaccesibil iarna.