Marcajul CA porneşte din satul Anieş si urmează DC2H de pe valea cu nume omonim. Până în locul Între Anieşe drumul e proaspăt asfaltat. Pe parcusul drumului până la intersectarea Văii Secii, trecem rând pe rând pe lângă case, cabane de vacanţă, zone de exploatare sau gatere. Drumul trece din nou pe cealaltă parte a Anieşului şi ajungem în locul numit Între Anieşe… acolo unde din partea stângă apar apele Anieşului Mic. De la această bifurcaţie porneşte marcajul CG care urcă până în Şaua Între Izvoare. Noi vom continua spre stânga pe drumul ce mărgineşte Anieşu Mare până la Între Izvoare. În poiana ce poartă acest nume se află mai multe cabane private şi clădiri ce aparţin ocolului silvic al zonei. În această poiană drumul mare se desparte în două: cel spre stânga merge pe malul Anieşului Mic, în timp ce spre dreapta continuă un altul pe lângă apele Izvorului Galaţului. Primul este însoţit de marcajul BG, al doilea de CA. Pe o lungime de aproximativ 3 km, drumul continuă pe firul vaii, iar apoi vom trece peste un pod, moment în care ne înscriem pe un drum de TAF. În câteva sute de metri vom face dreapta, în pădure, urmând serpetinele destul de abrupte pe care acesta le face. Sub îndrumarea acestui drum ajungem la o bifurcaţie: stânga un drum inierbat, dreapta un drum pietruit. Marcajul turistic va însoţi drumul din stânga, celălalt urcând spre o stână din zonă. Totodată, drumul se îngustează uşor, însă rămâne înierbat şi mai departe. Marcajul destul de vechi, încă poate fi urmărit fără prea multe probleme, căci apare destul de des. Când ne apropiem de ieşirea din pădurea de brad, trecem mai multe pârâuri mici ce izvorăsc de sub Vf. Omului. În curând traseul descrie o curbă spre stânga cu scopul de a ocoli obârşia Izvorului Cepelor. În momentul ieşirii din pădure, drumul înierbat s-a transformat într-o potecă ce pare încă folosită. Zărim urme de oi, semn că ne apropiem de stâna din zonă. Însa până la ea, reintrăm pentru câteva minute în pădurea de brad, pe o potecă ce urca mai abrupt. În momentul în care ieşim din pădure, vom avea stâna în faţă. Marcajul apare pe nişte bolovani aflaţi pe teritoriul ei. Trecem de stână şi continuăm înspre nord. După ce trecem şi pe lângă ultimii brazi, ţinem uşor direcţia nord-vest. Aici poteca dispare, fiind acoperită de vegetaţie. Urmând direcţia precizată mai sus, vom zări nişte stânci înspre stânga. Merită să ne apropiem de ele, căci din acel punct privirea ne va fi răsplătită cu un belleview către culmile din jur şi către Poiana Între Izvoare. Aici ne vom reîntâlni cu marcajul CA, fiind destul de prezent pe lespezile care se află prin iarbă. Urcuşul continuă tot prin iarbă, pe o veche potecă. Direcţia este destul de clară căci acum avem în partea dreapta: Vf Omului, Vf. La Cepi, Vf. Clăii şi Vf. Gărgălău. Noi vom intersecta creasta principală în Şaua Gărgălău. Poteca abia vizibilă, însă însoţită de marcajul CA, intersectează la un moment dat un drum înierbat. Acesta descrie o curbă spre stânga, însă apoi va coborî către o stână… noi continuăm în faţă şi în aproximativ 20 de minute ajungem la marcajul BR, marcaj aflat pe creasta principală. La mică distanţă de Şaua Gărgălău, înspre sud e permisă camparea în zona La Izvoare și există un refugiu din lemn masiv, încăpător (capacitate: 12 persoane în condiții de bivuac).