Pe valea Ciubotea

Anul trecut am plecat impreuna cu familia in zona Zarnesti insa am gasit o cazare convenabila pe valea Portii, in Bran. Locatia foarte frumoasa de asemenea. Atunci am remarcat cele 3 trasee care pornesc din Bran catre varful Omu si mi a incoltit ideea de a explora atat cat pot macar pe unul din ele , cu proxima ocazie.

Anul acesta  am revenit in zona. Ideea de a urca pana sus si de a dormi la cabana Omu am abandonat-o din motive de pandemie si nu numai (.era prea indrazneata ). 

Mi ar mai fi suras varianta de a urca pe unul din trasee si de a cobori pe altul ...de asemenea destul de indrazneata daca nu chiar putin nesabuita). Dar nu imposibila dupa cum s a dovedit ulterior - adica am intalnit pe cineva care o facuse chiar cu o zi inainte.

Asadar duminica 2 august am pornit in sus pe valea portii impreuna cu ai mei. Nu au vrut sa urcam cu masina pana la bariera desi ne ar fi ajutat dupa parerea mea in.sensul ca am fi putut inainta mai mult pe traseu prin padure. Speram ca ai mei sa poata urca macar pana la urlatoarea clincii daca nu chiar sa traversam.pe punct albastru din valea ciubotea ( refugiu salvamont) in traseul cu banda rosie ( cel.care coboara de la tiganesti prin culmea clincea ). Insa ai mei din pacate - mai ales the old one- nu sunt deloc consecventi in urmarea unui traseu ; e impotriva principiilor lui, pt el munte inseamna sa urci aiurea prin padure cat te tin picioarele , apoi cobori si stai pe iarba...iar cel mic e prea mic pentru a urma un traseu anume fara sa se plictiseasca ( asta daca nu e influentat in acest sens de exemplul patern)...

Partea buna a urcatului pe jos prin sat ( cea proasta fiind ca fii mea deja s a plictisit 1.5 km de asfalt prafuit ) a fost ca in dreptul indicatorului am intalnit un domn care urca si el ( de fapt eram cu ochii in 4 dupa eventuali tovarasi de drum) si care mai fusese cu o zi inainte la Omu pe valea ciubotea ( triunghi galben) si coborase pe cruce rosie ( pe la cascada moara dracului). Tot circuitul il facuse de la 8 dimineata ( la intrarea in padure) pana la 9 seara...cu bonus o ploaie cu grindina chiar in platou pe la ora amiezii.... asadar mi a spus din capul locului ca nu am timp sa urc pana sus si sa ma intorc fiind deja ora 10. Deasemeni ca nu imi recomanda traseul cu cruce rosie pt ca ultima parte este un forestier namolit interminabil ( ulterior mi a si aratat intrarea /iesirea in /din acest traseu). Dansul avea de gand sa urce pana la refugiul salvamont ciubotea si apoi sa treaca pe punct albastru in celalat traseu, asa cum imi facusem si eu planul de rezerva. Cu toate ca in sinea mea nadajduiam sa ajung totusi ceva mai sus, la golul alpin, si poate chiar la intersectia cu banda rosie...in fine am zis ca urc cat pot pana la ora 15, iar de acolo oriunde as fi ma intorc ca sa am timp sa cobor in siguranta ( chiar daca imi luasem si lanterna frontala)

Asadar l am lasat pe domnul cu pricina la magazinul din sat ( urmand sa ne intalnim mai tarziu pe traseu) si i am urmat pe ai mei pana la bariera de la intrarea in padure ( si respectiv in traseul tg) . Acolo ne am oprit si am stat putin cu ei la marginea padurii cu toate ca old dady imi daduse liber sa plec cand vreau si sa stau cat vreau amintindu mi doar ca plecarea la bucuresti e miercuri 5.08. Intre timp au mai trecut 2 drumeti echipati de munte, plus altii mai putin, si intr un tarziu l am vazut trecand si pe domnul de mai devreme...sincer intarziase suficient la magazin pentru a  crede ca a ramas acolo si nu mai urca de loc :). Asa ca i am cautat pe ai mei care se adancisera in padure caxsa imi iau la revedere de la ei si am pornit dupa nenea...care din fericire se oprise sa vorbeasca cu ceilalti turisti ( cei " neechipati) care dealtfel au si ramas in urma. Noi am pornit la drum pe valea cu pricina, am.trecut de locul unde se desprinde crucea rosie, si mi a aratat dansul unde este un izvor , la aceasta intersectie. Adica putin mai sus pe tg, dupa o cotitura ( daca cobori de pe + rosie). Intr adevar drumul respectiv era inca foarte namolit dupa scurta  ploaie din ajun care nici macar nu stiu daca ajunsese pana acolo.

La 10.26 am pornit de la bariera si intr o ora am ajuns la refugiul salvamont ciubotea. Incuiat dar ticsit de gunoaie inclusiv locul de luat masa. Alminteri intr un cadru foarte pitoresc . 

De acolo treci printr o portita si incepe o panta care seamana cu o partie de schi. Indicatorul spune 30 min pana la poiana ciubotea...asadar am zis hai sa mai urcam macar pana acolo. Domnul care fusese cu o zi inainte zice bine hai ca urc cu tine dar sa sti ca nu e 30 min ci o ora si ceva pana intr o alta poienita cu bancute...

Ceea ce s a si intamplat...urcus constant, destul de abrupt, intai pe o panta defrisata pe care creseteau puieti de brad, apoi printr o padure seculara impanzita cu bolovani...chiar ma gandeam pe ultima portiune ca ar fi foarte binevenit sa ne intersectam cu alt traseu pt a nu cobori tot pe aici...( parea cam abrupt chiar si pt coborare)...

Intr un final adica circa 1 h si 15min iesim la lumina , intr o poienita de la baza unor stanci...care deatfel nici una nu era varful la care ajunge traseul...( adica vf scara)....

Credeam ca aici se va termina urcusul nostru , era in jur de ora 13,.dar am zis sa mai continuam un pic. Padurea mai continua o vreme pe curba de nivel ( oarecum) apoi am iesit intr un fel de caldare. Am urcat pe niste bolovani ( crezand ca gata ajung la varf) , de unde m am uitat in jos pe unde urcasem si iar am zis ca poate, sper, avem.sansa sa ne intoarcem prin alta parte) . Sus, insa, surpriza ...alta poiana, alta caldare...luuunga...acolo zic ca ar fi trebuit sa fie stana, domnul.zice ca el nu vazuse asa ceva cu o zi inainte...iarba mare, nepascuta, urme de oi...nu prea, doar cateva, poate de capra neagra...apoi alt urcus pe bolovani, sus , in poteca, unde parea sa fie varful, un grup de magari...tovarasul meu se opreste pe un bolovan zice mai urca daca vrei dar nu prea mult ca ajungi la o prapastie...pesemne obosise...eu zic ok, doar pana la magari ca acolo parea sa fie varful...urc pana acolo, depasesc magarii care ocupau poteca , traseul coteste la stanga  aproape 180 de grade, si ce credeti , alt urcus...mai lin, fara bolovani, dar luuuung....cativa km, poate...cine stie, se vedeau muuuulti stalpi de marcaj....in directia opusa insa panorama superba asupra pietrei craiului  si magurii , de vis.... dat fiind faptul ca era aproape ora 15 si ca de urcat mai sus parea istovitor chiar si asa ( poate daca aveam bete de trekking mi ar mai fi dat oarece elan) , am.decis sa ma intorc. Mai ales ca doream sa si traversam pe punct albastru in celalalt traseu.

Coborarea nu a fost nici pe departe asa infricosatoare cum credeam.cand am urcat. Excaptand chiar inainte de fosta cabana de vanatoare ( ceva mai sus de refugiul salvamont) cand am vazut si auzit miscare intr in boschet pe marginea cararii...care apoi a inceput sa mormaie si sa se agite...eu eram pe partea cealalta a potecii si am ramas acolo, nu am avut nici curajul nici dorinta sa il vad, dar tovarasul meu s a uitat si l a vazut intai urcandu se intr un copac, apoi s a dat jos si a fugit. Era un pui mai marisor, cam.cat un vitel, cica...

Ne am oprit un pic in dreptul cabanei de vanatoare sa ne tragem sufletul. Din urma ne au ajuns alti doi calatori un baiat si o fata. Ca urmare a intalnirii de gradul 3 de mai devreme , cand i  am auzit venind din spatele meu am tipat.:) ...cred ca bietii au zis ca sunt complet idioata : D....

In fine am ajuns inapoi la refugiu si de acolo am purces pe pct albastru. Traseu de altfel foarte pitoresc dar foarte salbatic, putin umblat, cu trunchiuri cazute si vegetatie luxurianta. Si cam.ascedent din acel punct asadar pt mine a fost cam obositor la acea ora.  Cand am dat in banda rosie, colegul meu de drum se uita nostalgic in sus. ( asa cum o facuse si la inducatorul spre urlatoarea clincii ) apoi marturiseste ca el de fapt ar fi vrut initial sa vina pana aici si apoi sa urce, pe culmea clincea si tiganesti... ceea ce eu nu intelesesem sub niicio forma , la inceputul zilei , caci alminteri mi ar fi convenit si mie...dar acum era deja ora 18, si nimeni nu mai era in stare sa mai urce ( sau cel putin eu), desi chiar mi as fi dorit sa urc pe acolo...chiar regret ca nu am facut o de la bun inceput si nu am apucat sa o fac nici in zilele urmatoare...dar asta e, se pare ca mai trebuie sa revin in zona macar o data...

Coborarea de acolo s a facut fara alte dificultati, poate doar atacul unor viespi la puaza de zmeura . Privelistea de pe partia de schi de asemenea de vis  , i am si trimis pe ai mei acolo in ziua cand am fost eu in piatra craiului si ei nu au vrut sa ma insoteasca... pentru ca am facut o pana la urma ( tot ca urmare a pornirii de anul trecut) , cu toate ca intalnirea de gradul 3 cu blanosul m a facut sa imi piara considerabil curajul de a urca de una singura...de aceia am si reconfigurat traseul dorit din piatra craiului ( valea crapaturii) si am ales unul mai circulat, poate cel  mai...( fantana lui botorog - curmatura- piatra mica)

Au mai fost cateva intamplari amuzante pe drumul spre casa, in seara aceea, dupa ce m a m desparitit de tovarasul de drum, care s a oprit sa se odihneasca pe malul raului la "casuta cu amintiri" ( valea portii).  Pe mine ma asteptau ai mei cu masa pusa ( eventual.sa aduc eu paine si mustar....asta dupa ce primisem, pe munte, "acel" telefon: sti cumva unde e mustarul? Pai nu l.ai luat tu din frigider( de acasa)? Ca eu nu...credeam.ca l ai luat tu.... iar paine, duminica seara, nu mai gasesti mereu nici in supetmarket la bucuresti, daramite intr un sat in varf de munte....)

Insa, putin mai jos de casuta cu amintiri , vad o poarta deschisa si in curte niste gaini pitice. Pt ca era si un om printre ele , intreb daca nu are cumva oua de vanzare, ca ai mei voiau oua de dimineata....imi zice ca nu are, adica nu imi poate da, ca le da antibiotic.... de lapte nu mai intreb pt ca mi se spusese ca mai toata lumea de acolo duce vara vacile la stana. Trecusem noi si pe la stana de vaci si vorbisem cu ciobanul dar imi spusese sa ma duc maine dimineata pe la 8...

Mai cobor putin si vad pe stanga intr o livada vreo 4- 5 vaci...dar nu se vedea nimeni cu ele...pe partea dreapta, insa, langa un gard, un cires amar...intind mana dar erau uscate...dintr o data apare un baiat care ma pofteste daca vreau in curte ca mai sunt vrro 3-4...desigur il refuz politicos pt ca ma stiam asteptata. Dar il intreb daca cumva sunt vacile lui sau stie ale cui sunt ca vreau sa cumpar lapte. Il sun si va aduce in 5 minute, imi zice. Il suna si domnul ma roaga daca pot eu sa ma intorc 5 minute, mi l da la telefon, la curtea aia cu caruta inauntru ... ...chiar atunci trece si tovarasul meu de pe munte, se uita putin confuz, da buna ziua si merge mai departe... cu siguranta a crezut ca individul acela e barbatul meu :)))....

Il tog totusi pe baiatul cu pricina sa ma insoteasca el inapoi la domnul cu vacile. Trecem prin fata unei porti de unde iesea o doamna cu masina . "Un' te duci ma cu doamna?" Il intreaba pe baiat ; " in padure" , raspunde el....eu intervin sa lamuresc situati: , ma duce sa cumpar lapte . De la cine, ma? Intreaba doamna . De la Nae...zice el. E ok, intreb eu? Doamna ma linisteste : a, da, Nae, desigur...

Ulterior am aflat ca si proprietara pensiunii il stia pe acel domn...care nu era altul, desigur, decat cel cu care vorbisem mai devreme, cu gainile.... se plangea ca oricum nu are cui sa vanda laptele...l am mai recomadat unui turist in drum spre casa, care iesise in fata pensiunii si se uita cu interes la bidonul pe care il purtam in brate....

In sfarsit ajung acasa, intru pe poarta pensiunii, si din curtea de alaturi, cine credeti ca ma striga??? Exact, chiar domnul cu care urcasem pe munte...era cazat fix gard in gard cu noi :)))