Pe poteci înflorite spre Lacul Mija: întâlnire cu bujorii de munte

De ce să alegem acest traseu?

Pentru că este un traseu accesibil și foarte ofertant: vederi largi, peisaje spectaculoase, forme de relief glaciar, floră alpină, iar în august – și câteva delicii de sezon.

Traseul spre Lacul Mija în sezonul rododendronului.

Traseul spre Lacul Mija în sezonul afinelor.

Informații utile despre traseu:

Vedere generală asupra Stațiunii Parâng.

Tip traseu: Dus-întors
Dificultate: Medie
Distanță totală: 12 km
Marcaje: Bandă Roșie, Punct Galben
Diferență de nivel (urcare totală): aproximativ 880 m
Durată estimată: 4 ore 30 min – 5 ore (dus-întors)

Cabana UNEFS.

Descrierea succintă:

Punct de plecare: Capătul telescaunului din Stațiunea Parâng (1690 m altitudine)

Segment 1: Capăt Telescaun – Șaua Scurtu (2125 m)
Traseul urcă aproximativ 750 m altitudine:

Durată estimativă: 1 oră 30 minute

Stație Telescaun Parâng.

Segment 2: Șaua Scurtu – Lacul Mija (1980 m)
Se coboară 230 m  spre Circul Mija de Vest, apoi se urcă 100 m spre lac.
Durată estimativă: 1 oră

Șaua Scurtu.

Descrierea traseului

Debutul traseului și punctul de belvedere de la 1850 m

Traseul începe din parcarea situată la capătul superior al liniei de telescaun din Stațiunea Parâng, la altitudinea de 1690 m. De aici, poteca urcă de-a lungul Pârtiei A, trece pe lângă clădirea ANEFS și continuă ascensiunea spre releul aflat la 1790 m.

Urcarea din Stațiunea Parâng.

Vedere generală cu Stațiunea Parâng și Depresiunea Petroșani.

La scurt timp după acest punct, se ajunge la un loc de popas, situat la aproximativ 1850 m altitudine. Echipat cu masă și băncuțe din lemn, acest punct oferă o oportunitate ideală pentru o pauză și admirarea peisajului.

Locul de popas.

Panorama vizibilă de aici este deosebit de generoasă: spre vest se deschide perspectiva asupra Stațiunii Parâng și a Văii Jiului, iar în zilele senine, în aceeași direcție, se pot observa culmile Munților Retezat. De asemenea, pot fi recunoscuți Munții Vâlcan, cu Vârful Straja. În direcția sud-est, se profilează impunător Vârful Cârja, unul dintre cele mai înalte din masivul Parâng. În apropiere se găsește și Aria Naturală Protejată Piatra Crinului. Din acest punct  poteca de iarnă urcă direct spre Vârful Parângul Mic (2074 m).

Aria Naturală Protejată Piatra Crinului

Popas 1850 m – Șaua Scurtu (2125 m)

De la locul de popas situat la 1850 m altitudine, poteca marcată cu Bandă Roșie, varianta de vară, continuă spre est, pe versantul sudic al Vârfului Parângul Mic. Traseul urcă ușor până în Șaua Izvorul (2050 m), unde intersectează din nou poteca de creastă – varianta de iarnă – care coboară dinspre Vârful Parângul Mic.

Poteca dintre Piatra Crinului și Șaua Izvorul.

Vedere spre Vârful Cârja.

Rododendroni de-a lungul potecii.

Șaua Izvorul.

De la acest punct, traseul urmează în mare parte linia culmii, continuând cu o urcare domoală până în Șaua Scurtu, aflată la altitudinea de 2125 m. Aici se părăsește marcajul de creastă Bandă Roșie și se continuă spre stânga, pe marcajul Punct Galben, în direcția Lacului Mija.  

Poteca spre Șaua Scurtu.

Șaua Scurtu.

Traseu Șaua Scurtu (2125 m) – Lacul Mija (1980 m)

Poteca urmează versantul nordic și nord-estic al Vârfului Scurtu, coborând inițial domol, apoi mai accentuat, până în firul Văii Mija Mare, care își are originea în Circul Mija Vest. În luna iunie, versantul este acoperit de o spectaculoasă pătură florală, dominată de rododendroni și gențiene înflorite. Spre est, panorama deschide perspectiva asupra unui circ glaciar suspendat, bine ascuns la poalele Vârfului Mija Mare.

Versanții dinspre Cheile Jiețului.

Versanții Vârfului Scurtu, tapetați cu rododendroni.

Doi câini pufoși din Stațiunea Parâng.

Cupă - Gentiana acaulis.

Anemone.

Circul Mija-Est văzut de pe potecă.

Spre Circul Mija-Vest, cu versanți plini de rododendron.

Circul Mija-Vest.

După atingerea fundului văii, traseul traversează firul apei, urmează un izvor în vecinătatea căruia se află o cruce veche, apoi continuă peste două limbi mici de grohotiș. Poteca trece la baza unui perete stâncos, de unde începe un urcuș abrupt, printre jnepeni, către pragul Circului Mija Est. De pe buza acestuia, se dezvăluie pentru prima dată Lacul Mija, pe fundalul pereților circului său.

Poteca traversează Valea Mija Mare.

Vedere spre nord, cu Munții Șureanu.

Urcarea finală spre Lacul Mija.

Circul Mija-Est.

Aici putem spune că am terminat traseul, nu înainte de a da o tură în jurul Lacului Mija, pentru a-i dscoperi toate unghiurile. După popasul și explorarea împrejurimilor lacului, vom urma drumul de întoarcere fix pe unde am ajuns la lac sau, din Șaua Izvorul, urmând varianta de iarnă, peste Vârful Parângul Mic.

Lacul Mija.

Lacul Mija în sezonul rododendronului.

Vedere generală spre Lacul Mija.

Lacul Mija văzut din aer.

Acest traseu oferă o experiență unică în mijlocul naturii alpine, combinând peisaje spectaculoase și o diversitate botanică remarcabilă, fiind ideal pentru iubitorii de drumeții și fotografie.

Lacul Mija în sezonul merișoarelor și a afinelor.

Lacul Mija

Lacul Mija apare pe unele hărți mai vechi și sub denumirile de Lacul Zăvoiele sau Tăul de la Lunci. Situat la altitudinea de 1980 m, lacul are o suprafață de 0,8 hectare, o lungime de 120 m, o lățime de 100 m și o adâncime maximă de 6,5 m. Circul Estic Mija, în care este adăpostit lacul, are forma unui vast amfiteatru natural, cu pereți abrupți și o podea puțin extinsă, în a cărei depresiune de subsăpare se află cuveta lacului. Un element notabil îl reprezintă modul de drenare a apei: emisarul lacului nu este vizibil la suprafață, scurgerea realizându-se subteran, prin masa de roci a morenei aflate pe pragul glaciar.

Vedere de ansamblu asupra Lacului Mija.

Lacul Mija.

Vedere de ansamblu asupra Lacului Mija din aer

Explorări în împrejurimile traseului

Pentru turiștii experimentați, zona din jurul Lacului Mija oferă numeroase oportunități de explorare dincolo de traseele marcate. Aceste aventuri pot fi limitate doar de imaginația și curiozitatea fiecăruia, însă este esențială o bună pregătire și experiență în parcurgerea traseelor nemarcate, care pot prezenta riscuri și dificultăți neașteptate. Recomandăm prudență maximă și evaluarea atentă a condițiilor înainte de a porni în astfel de explorări. Fără a oferi indicații suplimentare, în continuarea articolului sunt prezentate câteva dintre frumusețile acestor locuri.

Abrupturile circului Mija.

Muntele Mija Mare și suprafața „Borăscu”

În Munții Parâng această suprafață se păstrează pe arii restrânse, mai extinse în jumătatea estică a masivului și foarte puțin în partea de vest. În partea vestică Suprafața Borăscu este mai evidentă pe Muntele Mija. Aici, la altitudinea de peste 2350 de metri, există un platou înalt care frapează prin netezimea lui.

Suprafața „Borăscu” pe Muntele Mija.

Suprafața „Borăscu” pe Muntele Mija - vedere spre est.

Acesta este în contrast cu abrupturile spre căldările vecine. Înaintarea regresivă a eroziunii glaciare în cadrul circurilor a „mușcat” adânc din acest platou, tendința fiind de a-l reduce total până la stadiul unor creste sau custuri foarte înguste. Acesta este cazul pentru circurile Mija și Sliveiul Mic (Tăului Înghețat), care înaintează regresiv din direcții opuse. Astfel platoul Muntelui Mija, inițial unitar, a fost redus la două compartimente, nordic și sudic, separate de o scurtă custură care a devenit peretele circurilor glaciare opuse.

Abrupturile dinspre Circul Mija-Vest.

Complexul glaciar Slivei

Este format din mai multe circuri glaciare: Sliveiul Mare, Sliveiul Mic (Pârleele), Lacului Înghețat și Soienița. În acestea există câteva lacuri de o frumusețe aparte. Dintre acestea se remarcă următoarele lacuri:

Abrupturile dinspre complexul glaciar Slivei.

Lacul Înghețat, situat la 2.120 m altitudine, este cel mai înalt lac glaciar din Complexul Slivei. Are o suprafață de 0,15 ha și o adâncime maximă de 5 m. Este amplasat într-un circ suspendat, la circa 100 m deasupra văii glaciare Slivei, pe versantul vestic. Cuveta lacului este o mică depresiune de subsăpare, închisă spre aval de o morenă frontală.

Lacul Înghețat.

Lacul Înghețat.

Lacul Verde este situat la 2020 m altitudine, are aproximativ 165 m lungime, cca 38 m lățime maximă, aproximativ 0,6 ha și 6,5 m adâncime maximă. Este cel mai mare dintre cele 9 lacuri permanente sau temporare din Circul Slivei. Are o culoare aproape ireală și este mărginit de o frumoasă morenă laterală. În aval de el se mai pot admira două lacuri: Lacul Mic și Lacul Slivei.

Lacul Verde.

Lacul Cârja, găsit în literatura geografică și sub denumirea de Lacul Sliveiul este un mic și banal lac glaciar situat la altitudinea de 2120 m (2110 m), sub Custura Cârjei. Are suprafața de 0,3 ha și adâncimea maximă de 2,8 m. Are un frate geamăn semipermanent la câțiva metri de el.

Lacul Cârja.

Lacul Cârja.

Sperăm că acest articol ți-a stârnit curiozitatea și dorința de a descoperi frumusețea Munților Parâng. Descoperă frumusețea acestor locuri cu MN12 - Harta de drumeţie a Munților PARÂNG

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.