Vârful Bihor, cunoscut și sub numele de Cucurbăta Mare, atinge altitudinea de 1849 de metri și domină întregul masiv. Deși nu impresionează prin abrupturi spectaculoase, el răsplătește drumețul prin deschidere, panoramă și sentimentul de vastitate pe care îl oferă culmea sa domoală. Vârful Bihor poate fi văzut din multe direcții, atât din masivele învecinate ale Munților Apuseni, cât și dinspre masivele înalte ale Carpaților Meridionali.

Vârful Bihor.

Munții Bihor văzuți din Munții Șureanu.

Munții Bihor văzuți de pe Muntele Mare.

Vârful Bihor văzut de pe Culmea Cârligate.

Vârful Bihor văzut de la Petreasa.
Situat în sectorul central-nordic al Munților Apuseni, Vârful Bihor constituie punctul culminant al Carpaților Occidentali. Accesul către acesta se poate realiza din mai multe direcții, cele mai frecvent utilizate fiind:

Varianta de urcare peste Piatra Grăitoare.

Varianta de urcare peste Piatra Grăitoare.

Varianta de din Pasul Criștior.

Varianta de urcare prin Târsa-Plai.

Varianta de urcare prin Târsa-Plai.
Iarna însă, alegerea traseului devine esențială. Zăpada, viscolul și ceața pot transforma rapid un drum simplu într-unul solicitant, motiv pentru care traseele marcate și bine cunoscute sunt de preferat.

Iarna în Munții Bihor.

Vârful Bihor văzut de pe Vârful Cucurbăta Mică.
Sau, mai degrabă, ce nu se poate vedea de aici? Privind de la înălțime și urmând un tur de orizont în sensul acelor de ceasornic, panorama se desfășoară astfel:

Vedere spre Culmea Cârligate.

Vedere spre Masivul Vlădeasa.

Vedere spre Pietrele Negre.

Vedere spre Muntele Mare.

Vedere peste Munții Metaliferi spre Munții Făgăraș.

Vedere peste Masivul Buceș-Vulcan spre Munții Cindrel și Șureanu.

Vedere peste Masivul Găina spre Munții Parâng.

Vedere peste Munții Metaliferi spre Munții Retezat.

Vedere spre Depresiunea Beiuș.
Privind în jur, Vârful Bihor se dezvăluie ca un observator al întregului ținut montan, o poartă către zări ce par la fel de aproape pe cât sunt de îndepărtate.

Iarna în Munții Bihor.

Marcajul Bandă Albastră.
Mașina se lasă la intersecția dintre DF Valea Cepelor și DC 226 Galbena – Pătrăhăițești, de unde se pornește pe marcaj Bandă Albastră, care urmează drumul forestier în amonte pe Valea Cepelor.
Drumul urcă moderat prin pădurea de molid, descriind o serpentină mai mică la confluența cu un afluent de dreapta al văii, iar o alta, mai amplă, după stația de apă.

Punctul de pornire - intersecție DF Valea Cepelor cu drumul spre Pătrăhăițești.
După aproximativ 3 kilometri de la punctul de plecare, drumul forestier traversează Valea Cepelor printr-un pod de beton, aflat într-o curbă spre stânga, iar la circa 50 de metri se ajunge la un al doilea pod, mai mic.

Podul peste Valea Cepelor.

Al doilea pod cu desprinderea potecii marcate din DF.
În acest punct, marcajul părăsește drumul forestier și se angajează într-un urcuș accentuat, paralel cu cursul Văii Cepelor, pe partea dreaptă.

Urcușul prin pădurea de conifere.
Poteca urmează interfluviul dintre doi mici afluenți de la obârșia Văii Cepelor, strecurându-se printre molizi și prin răriștea de pădure din zona superioară. Urcușul devine accentuat pe măsură ce este depășit ultimul aliniament de molizi, iar poteca iese apoi în culmea dintre Cucurbăta Mică și Cucurbăta Mare (Vârful Bihor), după aproximativ 2,5 kilometri și o diferență de nivel de aproape 500 de metri, calculați de la părăsirea drumului forestier.

Urcușul pe poteca marcată.

Prin pădurea încărcată de zăpadă.

O feerie albă.

Vedere spre Pădurea Pătrăhăițești.

Jocurile albe ale iernii.

Ieșirea spre golul alpin.

Molizii răzleți din culmea principală.

Greutatea iernii.

Spre Vârful Bihor.

Solitudini înghețate.

Vârful Bihor.

Pe Culmea Cucurbăta Mică - Vârful Bihor.

Întinderi albe.

Ultima parte a traseului.
De aici, urmând jaloanele din lemn, utile pe timp de iarnă sau ceață, poteca urcă relativ moderat diferența de nivel rămasă, de aproximativ 70 de metri, până pe cel mai înalt vârf al Munților Apuseni și al Carpaților Occidentali — Vârful Bihor (1849 m).

Poteca mărginită de jaloane.

Releul de pe Vârful Bihor.

Vârful Bihor.

Vârful Bihor.

Coborârea de pe Vârful Bihor.
O drumeție de iarnă presupune o bună pregătire și echipament adecvat. Sunt indispensabili bocancii impermeabili, parazăpezile, îmbrăcămintea termoizolantă și bețele de trekking, la care se adaugă un termos cu lichide calde. În funcție de starea zăpezii, pot fi necesare gheruțele sau rachetele de zăpadă, precum și accesorii de protecție împotriva vântului, precum ochelarii, cagula și mănușile.

Beţe de trekking și rachete de zăpadă.

Recipient termos.
Orientarea poate deveni dificilă în condiții de ceață sau vizibilitate redusă, motiv pentru care utilizarea unui dispozitiv GPS este recomandată. De asemenea, este indicat ca telefonul mobil să fie complet încărcat, iar o lampă frontală să nu lipsească din echipament, în cazul în care tura se prelungește peste durata estimată.

Protecții de vânt: guler, cagulă, ochelari de schi.
De asemenea, este recomandată pornirea devreme, pentru a beneficia cât mai mult de lumină naturală.

Schiul de tură este practicat pe Vârful Bihor.

Iarna în Munții Bihor.
Dacă acest articol ți-a stârnit dorul de munte, te invităm să descoperi frumusețile Munților Bihor chiar tu, având alături MN17 - Harta de drumeție a Munţilor BIHOR - PLATOUL PADIȘ
Redactare, format și fotografii: Daniel Morar

Iubitorilor de pedalat din împrejurimile Clujului, dar nu numai,
Această colecţie de hărţi realizată de editura Schubert & Franzke este o încercare îndrăzneață de a reuni sub o singură copertă trasee de bicicletă dintr-un areal mare situat în imediata apropiere a municipiului Cluj-Napoca sau în zonele montane sau de …
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!