O aventură de iarnă: Vârful Omu prin Hornul Mare al Mălăieștilor

Munții Bucegi

Munții Bucegi reprezintă un masiv unic în peisajul Carpaților Românești, generând o dispută între specialiștii în geografie (geomorfologie) și geologie. Din punct de vedere geomorfologic, aceștia sunt incluși în Carpații Meridionali, în timp ce din perspectivă geologică, sunt asociați cu Carpații Orientali. Caracteristicile specifice Meridionalilor sunt date de altitudinile maxime (între 2000-2500 m) și de tipul de relief (relieful glaciar și platforma de nivelare Borăscu). În schimb, structura geologică și litologia îi apropie de flișul Orientalilor, similar cu Munții Ciucaș și Masivul Ceahlău.

Efectul vântului asupra zăpezii.

Relieful glaciar de pe Valea Mălăiești

Particularitatea reliefului glaciar din Munții Bucegi constă în faptul că este singura regiune din Carpații României unde s-a dezvoltat un relief glaciar bine conturat pe roci sedimentare. Valea Mălăiești reprezintă unul dintre cele mai expresive exemple de relief glaciar din Carpații Românești. Modelată de ghețarii pleistoceni, valea prezintă un profil transversal tipic în formă de „U”, rezultat al eroziunii glaciare intense. În partea sa superioară se află circul glaciar Mălăiești, unde ghețarii au creat depresiuni de subsăpare. Aici se poate intui cuveta unui vechi lac glaciar, în prezent dispărut.

Circul Mălăiești.

Elementele specifice acestui relief includ morenele, care marchează limitele fostului ghețar, rocile mutonate – blocuri de stâncă modelate de ghețari – și blocurile eratice transportate de ghețar la altitudini mai joase. Evoluția postglaciară a dus la alterarea unor structuri, procesele de prăbușire și eroziune modificând aspectul inițial al reliefului.

Blocuri dintr-o veche morenă a Văii Mălăiești.

Astăzi, Valea Mălăiești oferă un peisaj spectaculos, fiind un important obiectiv turistic și științific, preferat de pasionații de drumeții și cercetătorii în geomorfologie.

Valea Mălăiești.

Glăjerie – Cabana Mălăiești – Hornul Mare al Mălăieștilor – Vârful Omu

Iată patru motive pentru care ai alege traseul de iarnă Glăjerie – Cabana Mălăiești – Hornul Mare al Mălăieștilor – Vârful Omu:

Hornuri sub Vârful Bucșoiu.

Parcurgerea Văii Mălăiești – Una dintre cele mai spectaculoase văi glaiare din Carpați.

Urcarea prin Hornul Mare al Mălăieștilor – O aventură și o provocare pentru iubitorii de alpinism.

Panorama unică de pe Vârful Omu - La 2.505 metri altitudine, Vârful Omu oferă o panoramă de 360 de grade unică.

Posibila întâlnire cu vulpile vedetă ale Vârfului Omu - Întâlnirea cu aceste animale simpatice reprezintă o experiență unică și memorabilă pentru orice drumeț.

Hornul Mare al Mălăieștilor.

Vulpea de la Vârful Omu.

Belvedere de pe Vârful Omu.

Descrierea traseului

Caseta tehnică: timp: 5 – 5:30 ore urcare și 4 - 5 ore coborâre (admitem că acești timpi pot crește substanțial în funcție de starea zăpezii); distanța: 22 km; urcare: 1750 m; marcaj: Bandă Albastră; 

Marcajul Bandă Albastră.

Poiana Buhacu – Cabana Mălăiești: timp: 2:15-2:45; urcare: 830 m

Accesul se realizează pe drumul DC101 Glăjerie-Râul Mare. Punctul de plecare este situat în Poiana Buhacu (Bunacu), aflată între două bariere – prima deschisă, a doua închisă. Poiana este situată la aproximativ 1 km de finalul asfaltului, la o altitudine de 890 m, și dispune de un spațiu pentru parcare.

Poiana Buhac.

Din acest punct, urcarea continuă pe drumul forestier. După aproximativ 400 m, se ajunge la o bifurcație semnalizată cu un indicator către drumul forestier Mălăiești, care indică un timp estimativ de 2 ore și 45 de minute până la Cabana Mălăiești. Se părăsește Valea Glăjeriei și se urmează drumul spre dreapta, de-a lungul Văii Mălăiești. După mai puțin de 1 km, traseul se abate la stânga, traversând o punte peste firul apei Mălăiești, continuând pe o potecă prin pădure.

Bariera de la confluența dintre Valea Glăjeriei cu Valea Velicanului.

Intrarea spre Valea Mălăiești.

Culmea Bucșoiului văzută de pe drumul forestier de pe Valea Mălăiești.

Zone de abrupt de pe Culmea Velicanu.

Puntea peste Valea Mălăiești.

După cca 600 m poteca ajunge la Izvorul Mălăiești, amenajat cu loc de popas cu masă și băncuțe. Din acest punct, traseul cotește la stânga și, după puțin timp, intersectează marcajul Cruce Albastră (spre Cabana Diham – 1 oră).

Din acest loc, poteca urcă accentuat până la altitudinea de 1340 m, ajungând la un punct de belvedere numit „La Surpătură”, de unde se poate observa zona depresionară din apropiere de orașul Râșnov. De la parcare până în acest punct s-au parcurs aproximativ 3,2 km, cu o diferență de altitudine de 450 m, într-un timp de aproximativ 1 oră.

Izvorul Mălăiești.

Intersecția cu marcajul Cruce Albastră (spre Cabana Diham).

Sector de urcuș abrupt prin pădurea de molid.

Sector de potecă printre blocuri de conglomerat.

Belvederea „La Surpătură”.

În continuare urcarea devine mai domoală, iar după încă 15-20 de minute se ajunge într-o poiană unde se află un bloc masiv de conglomerat marcat cu Bandă Albastră. După încă două poienițe se ajunge la ultimul segment al traseului cu o ascensiune mai accentuată, care se domolește doar pe ultima sută de metri înainte de cabană, odată cu ieșirea din pădure.

Sector de potecă domol prin pădurea de molid.

Peisaj de iarnă în pădurea de molid.

Traversarea unei poienițe cu vedere spre Padina Crucii.

Padina Crucii.

Cabana Mălăiești.

Vedere spre pereții circului Mălăiești.

Cabana Mălăiești – Vârful Omu: timp: 2 – 2:30 ore; urcare: aproximativ 900 m.

De la Cabana Mălăiești poteca începe să urce domol, dar după câteva sute de metri începe urcușul abrupt al unui prag glaciar de cca 150 m, care ne duce pe treapta glaciară superioară principală. Aici, se părăsește spre stânga marcajul Triunghi Albastru, care urcă spre Brâna Caprelor, și se continuă pe traseul ce conduce spre Hornul Mare al Mălăieștilor.

Punct Salvamont Mălăiești.

Urcarea spre Circul Mălăiești.

Urcarea pragului glaciar.

Treapta glaciară pe care se află Cabana Mălăiești.

Turnuri pe Padina Crucii.

Vedere spre Brâna Caprelor.

Turnul Mălăiești sau Bisericuța Mălăiești.

Ucarea spre Hornurile Mălăiești - vedere spre amonte.

Ucarea spre Hornurile Mălăiești - vedere spre aval.

La baza hornului, se recomandă montarea colțarilor – dacă acest lucru nu a fost deja făcut la Cabana Mălăiești – pentru a preveni alunecarea pe panta cu o înclinare medie de 50%. Este recomandat, de asemenea, să se utilizeze pioletul și casca de protecție. Înainte de a parcurge acest sector de traseu, este necesar să se obțină informații de la Salvamont Râșnov cu privire la posibilitatea existenței unei cornișe în partea superioară a hornului. La capătul urcușului se ajunge în Șaua Hornurilor, de unde, în funcție de starea zăpezii, până pe Vârful Omu mai sunt aproximativ 40 de minute de mers.

La baza hornului se recomandă montarea colțarilor.

Hornul Mare al Mălăieștilor.

Vedere din Hornul Mare al Mălăieștilor.

Șaua Hornurilor.

Cornișa din Hornul Mic al Mălăieștilor.

Vârful Omu văzut dinspre Șaua Hornurilor.

Vedere spre Turnurile Țigănești și Piatra Craiului.

Vârful Omu – un punct panoramic deosebit

De pe Vârful Omu, panorama de 360 de grade oferă o priveliște unică. De aici, se pot observa masive montane emblematice ale Carpaților Românești, precum Piatra Craiului, Munții Făgăraș, Munții Leaota, Munții Ciucaș, Munții Baiului, Munții Grohotiș, Munții Neamțului, dar și Munții Bârsei, cu masivele Postăvaru și Piatra Mare.  Tot de aici, de pe Vârful Omu, de pe Vârful Ocolit sau de pe Vârful Capul Morarului, se pot vedea câteva dintre văile glaciare, care sunt concentrate în jurul acestui vârf: Valea Gaura, Valea Cerbului sau Valea Morarului.

Vârful Omu.

Cabana Omu.

Stația meteo de pe Vârful Omu.

Vârful Ocolit (Bucura Dumbravă) - 2503 m.

Vârful Coștila - 2490 m.

Vârful Bucșoiu - 2492 m.

Vârful Obârșiei - 2405 m.

Vârful Furnica și Vârful cu Dor.

Vedere spre Munții Făgărașului.

Vedere spre Munții Neamțului și Munții Ciucaș.

Vulpile de pe Vârful Omu

Potrivit unui angajat reputat al stației meteo de pe Vârful Omu, în zonă își fac apariția cel puțin trei vulpi. Acestea urcă din pădurile masivului, unde își au vizuinile, fiind atrase de hrana oferită de turiștii care vizitează vârful. Datorită acestui comportament, ele pot fi numite „vulpi alpiniste”, asemănându-se cu adevărați exploratori ai înălțimilor.

Întoarcerea spre Glăjerie

Drumul de întoarcere de pe Vârful Omu poate aduce noi provocări, dar și o perspectivă diferită asupra peisajului, mai ales pe măsură ce lumina schimba contururile muntelui. Tura se poate încheia la lumina frontalelor, atunci când traseul este deja cunoscut.

Coborârea prin Hornul Mare al Mălăieștilor.

Cabana Mălăiești

Cabana Mălăiești este una dintre cele mai îndrăgite cabane din Munții Bucegi, construită pentru prima dată în 1882 de SKV. Inițial, era un adăpost din bârne, situat la 150 m sub locația actuală. După ce a fost distrusă de un incendiu în 1898, cabana a fost reconstruită și, în 1923, a fost din nou distrusă de o avalanșă. În 1924, a fost ridicată o nouă cabană într-o zonă mai sigură. De-a lungul timpului, cabana a suferit mai multe modernizări, însă în 1998 a fost din nou distrusă de un incendiu. Noua cabană a fost inaugurată în 2007, însă aceeași zonă a fost afectată de o avalanșă în acel an.

Cabana Mălăiești.

Sperăm că acest articol te-a inspirat să explorezi frumusețea naturii și să descoperi potecile înzăpezite ale Munților Bucegi. MN01 - Harta de drumeţie a Munţilor BUCEGI-LEAOTA

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.