Munții Țarcu – drumeție prin lumea platourilor alpine și a circurilor glaciare

Munții Țarcu

Munții Țarcu văzuți din Munții Retezat.

Munții Țarcu, situați în partea nord-vestică a Carpaților Meridionali, fac parte din grupa montană Retezat–Godeanu și impresionează prin întinsele suprafețe înalte ale platformei Borăscu, dezvoltate la peste 1.800 m altitudine. Deși altitudinile maxime sunt mai reduse decât în Retezat, atingând 2.190 m în vârfurile Țarcu și Căleanu, peisajul păstrează numeroase urme ale glaciației pleistocene.

Munții Țarcu fotografiați din Munții Retezat.

Farmecul Munților Țarcu este dat de contrastul dintre culmile largi și domoale, cu aspect de platou înalt, și abrupturile căldărilor glaciare care fragmentează marginile acestora. Acest peisaj oferă numeroase oportunități pentru drumeții, fotografie și explorarea unor forme de relief spectaculoase, într-unul dintre cele mai puțin cunoscute, dar remarcabile, teritorii glaciare din Carpații Meridionali. 

Platoul superior Țarcu-Căleanu, văzut din Munții Retezat.

Originea denumirii „Țarcu” nu este cunoscută cu certitudine. Cea mai probabilă ipoteză o leagă de termenul regional „țarc”, care desemnează un spațiu împrejmuit pentru animale, reflectând vechea tradiție pastorală a masivului. În același context se înscrie și alte toponime din acest masiv: Vârful Nedeia, Vârful Stâna lui Armaș, Șaua Iepii.

Munții Țarcu fotografiați de la Crucea Trăznitului - Munții Retezat.

Munții Țarcu văzuți din Retezat, cu Tăul Știrbu în prim-plan.

Caseta tehnică

Distanță: 25 km; diferență de nivel pozitivă: 1.661 m; durată: 10–11 ore; marcaje: Banda Roșie, Cruce Roșie, Bandă Galbenă; Surse de apă: izvorul de la Cuntu.

Marcaje din MunțiiȚarcu

Descrierea traseului

Șaua Jigoriei (1.210 m) – Șaua Plaiului (2.070 m)

Punctul de pornire al circuitului este reprezentat de Șaua Jigoriei (1.210 m). De aici se urmărește spre sud marcajul Banda Roșie, pe un drum forestier care traversează longitudinal Poiana Prisaca, printr-o zonă de păduri de foioase și păduri mixte.

Șaua Jigoriei.

Vârful Țarcu văzut de pe poteca Cruce Roșie.

După aproximativ 2,3 km, traseul ajunge în Poiana Șeroni, important punct de intersecție a traseelor turistice și, totodată, un excelent loc de belvedere către principalele vârfuri din sectorul vestic al Munților Țarcu: Vârful Țarcu (2.190 m), Vârful Căleanu (2.190 m) și Vârful Brusturu (2.116 m). Traversând poiana în direcția sudică, poteca pătrunde în pădure și ajunge după câteva minute într-un nou punct de intersecție a traseelor marcate, după care continuă încă aproximativ 2,5 km până la Cuntu (1.450 m), prin păduri mixte care lasă treptat locul unor întinse păduri de conifere.

Vârful Țarcu văzut din Poiana Șeroni.

Vârfurile Brusturu și Căleanu fotografiate din Poiana Șeroni.

Intersecția de trasee de la sud de Poiana Șeroni.

Sectorul de potecă dintre Poiana Șeroni și Cuntu.

În Poiana Cuntu se află Stația Meteorologică Cuntu, alcătuită din clădirea principală, platforma meteorologică și mai multe construcții anexe. În apropiere se găsesc vechea Cabană Prietenii Munților, care pare neutilizată în prezent, precum și o stână funcțională în sezonul pastoral. În această zonă este recomandată prudență, întrucât câinii de la stână pot deveni agresivi în apropierea turmelor.

Vârful Sadovanu văzut din zona Cuntu.

Stâna Cuntu.

Cabana Prietenii Munților.

În spatele stației meteorologice există un izvor cu debit, de regulă, constant, care permite realimentarea rezervelor de apă înaintea urcării spre culmea principală. La vest de stație se află Lacul Cuntu, un mic lac situat într-o depresiune de origine antropică, rezultat al unor lucrări mai vechi desfășurate în zonă.

Lacul Cuntu.

Din Cuntu, traseul continuă pe marcajul Banda Roșie, urmând un urcuș susținut prin pajiști subalpine și alpine. Pe măsură ce se câștigă altitudine, se deschid perspective din ce în ce mai largi către Muntele Mic, Munții Semenic și zonele depresionare din nord-vestul Carpaților Meridionali. Orientarea nu ridică probleme, traseul fiind marcat atât cu stâlpi indicatori, cât și cu momâi.

Păstorit în Munții Țarcu.

Marcaje tradiționale sub forma momâilor.

La extremitatea nordică a Culmii Sadovanu, marcajul se bifurcă în două variante care se reunesc ulterior în Șaua Plaiului (2.070 m).

Aproape de zona în care cele două variante de potecă se despart.

Prima variantă urmărește culmea principală, trecând peste Vârful Sadovanu (2.002 m), Vârful Țarcu (2.190 m) și Vârful Bodea (2.169 m), oferind panorame ample asupra întregului masiv.

Varianta peste Vârful Sadovanu.

Cea de-a doua variantă coboară pe versantul estic al Culmii Sadovanu către complexul glaciar al văii Olteana. După traversarea obârșiei Pârâului Olteana, traseul urmează o treaptă glaciară, trece pe la baza unei custuri și urcă spre Circul glaciar Țarcu.

Comlexul glaciar Olteana.

Circuri și trepte glaciare ale complexului glaciar Olteana.

Circul Țarcu.

 Semne peste timp.

Prispa glaciară pe care o urmează poteca.

O treaptă inferioară a Circului Olteana.

 Rododendron din circurile complexului Olteana.

Morene - mărturii ale modelării glaciare.

Petic de zăpadă la baza crestei care separă.

O frumoasă morenă stadială dintr-un mic circ de sub Șaua Plaiului.

Reconstituire ipotetică, asistată de inteligența artificială, a ghețarului din etapa finală a Tardiglaciarului, responsabil de formarea morenei ilustrate în imaginea anterioară.

În continuare sunt traversate morenele stadiale situate în aval de Iezerul Țarcu, înainte de urcarea finală către Șaua Plaiului. Pentru vizitarea lacului este necesară o abatere de aproximativ 190 m spre sud și o diferență de nivel de circa 20 m. Situat într-unul dintre cele mai reprezentative circuri glaciare ale masivului, Iezerul Țarcu constituie unul dintre cele mai atractive obiective naturale de pe traseu.

Iezerul Țarcu văzut spre peretele circului glaciar.

Iezerul Țarcu văzut spre pragul circului glaciar.

Iezerul Țarcu văzut de sub Vârful Bodea.

Șaua Plaiului reprezintă punctul de reunire al celor două variante și un excelent loc de popas, oferind priveliști ample către Munții Godeanu și Munții Retezat.

Păstoritul în Șaua Plaiului cu Vârful Gugu în fundal.

Turmă de oi în Șaua Plaiului, cu vedere spre Vârful Godeanu.

Șaua Plaiului (2.070 m) – Vârful Căleanu (2.190 m)

Din Șaua Plaiului se urmărește marcajul Cruce Roșie spre nord-est, în direcția Vârfului Căleanu. Traseul traversează vasta suprafață de nivelare corespunzătoare nivelului Borăscu, una dintre cele mai reprezentative suprafețe de nivelare din Carpații Meridionali. Aspectul său aproape plan contrastează puternic cu relieful glaciar dezvoltat pe marginile platoului.

Suprafață corespunzătoare nivelului Borăscu.

Pe această întindere alpină, profesorul universitar dr. Petru Urdea a identificat existența unui ghețar de platou în sectorul Țarcu–Căleanu, o particularitate rar întâlnită în Carpații Românești.

Urcarea către vârf presupune aproximativ 120 m diferență de nivel, fiind lipsită de dificultăți tehnice.

Suprafața de nivelare și Vârful Căleanu.

Vârful Căleanu.

Vârful Căleanu (2.190 m) – Vârful Brusturu (2.116 m)

Vârful Căleanu (2.190 m) impresionează prin asimetria sa pronunțată. Versantul sudic se integrează în suprafața netedă a nivelului Borăscu, în timp ce versantul nordic coboară abrupt către complexul glaciar Șuculețu, fiind marcat de versanți stâncoși și numeroase culoare de avalanșă. Acest contrast oferă una dintre cele mai sugestive imagini ale modelării glaciare din Munții Țarcu.

Vârful Căleanu văzut dinspre nord.

De pe vârf, traseul își schimbă direcția către nord-vest, traversează un vârf secundar și coboară accentuat într-o șa largă care îl separă de Vârful Brusturu (2.116 m). Acest sector oferă priveliști spectaculoase asupra abruptului nordic al Căleanului și asupra reliefului glaciar din bazinul superior al văii Șuculețu. Pot fi observate atât ulucul glaciar principal, cât și circurile glaciare suspendate dezvoltate pe versantul său stâng.

Spre vârful secundar Căleanu.

Vedere de pe Vârful Căleanu spre Cabana Dunca.

Atenția este atrasă și de o interesantă formă de relief periglaciar, interpretată în literatura de specialitate ca un ghețar de pietre, situat la baza unuia dintre circurile glaciare ale complexului Șuculețu.

Ghețar de pietre la nord de Vârful Căleanu.

Circ glaciar continuat cu un trog afluent al văii glaciare Șuculețu.

Reconstituire ipotetică, asistată de IA, a ghețarului care a modelat relieful ilustrat în imaginea anterioară.

Circ glaciar la nord de Vârful Căleanu.

Conform studiilor realizate de profesorul universitar dr. Petru Urdea, Valea Șuculețu a adăpostit unul dintre cei mai extinși ghețari din Munții Țarcu, cu o lungime estimată la aproximativ 4 km.

Punct de belvedere spre Valea Șuculețu.

Din șaua dintre cele două vârfuri începe urcușul către Brusturu, pe culmea care separă complexele glaciare Olteana și Șuculețu. Aici aspectul traseului se schimbă radical. Pajiștile alpine lasă loc unor întinse acumulări de blocuri și pietre rezultate din dezagregarea rocilor granitoide caracteristice masivului. Atât urcarea spre vârf, cât și prima parte a coborârii necesită atenție sporită, numeroase blocuri fiind instabile.

Șaua dintre vârfurile Căleanu și Brusturu.

Vedere spre Căleanu din apropierea unei nișe nivale.

Urcarea pe versantul pietros al Vârfului Brusturu.

Vârful Brusturu.

Vârful Brusturu (2.116 m) – Cabana Dunca

Vârful Brusturu oferă unele dintre cele mai frumoase panorame asupra sectorului nord-vestic al Munților Țarcu.

Vedere de pe Vârful Brusturu spre Vârful Oltina, situat spre nord.

Vedere de pe Vârful Brusturu spre Vârful Retezat.

Vedere de pe Vârful Brusturu spre ghețarul de pietre menționat anterior.

Coborârea spre nord începe prin traversarea unei întinse zone acoperite cu bolovani, după care traseul pătrunde într-o vastă întindere de jnepeniș. La ieșirea din acesta, pe platoul situat la nord de vârf, poate fi observat un mic lac de origine nivală, instalat într-o depresiune modelată de acumularea și persistența îndelungată a zăpezii. Ochiul de apă constituie un plăcut loc de popas.

Prima parte a coborârii se face peste versantul de pietre instabile.

A doua parte a coborârii se face prin marea de jnepeni.

La finalul coborârii sunt întinse pajiști și un lac de origine nivală.

Mai departe, traseul devine mai facil și mai plăcut de parcurs, urmând o culme largă cu deschideri panoramice generoase până la Cabana Dunca, amplasată într-un punct privilegiat din punct de vedere peisagistic. De aici se deschid perspective ample asupra Văii Șuculețu, a culmii Nedeia – Buza Nedeii, precum și asupra versanților nordici ai vârfurilor Căleanu și Brusturu. Spre vest, orizontul este dominat de profilul elegant al Culmii Oltina.

Continuarea traseului, până la Cabana Dunca este foarte lejeră.

Superbul loc de popas de la lacul nival.

Privind în urmă, spre Vârful Brusturu.

Prin amplasare și arhitectură, construcția reprezintă o prezență aparte în peisajul alpin, deși existența sa a generat controverse legate de regimul de protecție al zonei, fiind situată în perimetrul unui sit din rețeaua Natura 2000.

Cabana Dunca.

La vest de cabană este o stână și un alt lac nival.

Privind de la Cabana Dunca spre vârfurile Căleanu și Brusturu.

Vârful Oltina.

Cabana Dunca – Valea Olteana

De la cabană, traseul continuă pe culmea domoală către nord-vest până în apropierea unei stâne, de unde începe ultimul sector al circuitului.

Coborârea de la Cabana Dunca spre zona forestieră.

Vedere spre Șaua Jigoriei - începutul și sfârșitul circuitului.

Ultima Stână de pe traseu și intrarea în zona forestieră a potecii.

Poteca coboară susținut prin păduri de conifere, păduri mixte și, în partea inferioară, păduri de fag, către sectorul inferior al Văii Olteana.

În zona forestieră poteca coboară accentuat.

Traversarea pârâului Mărășești, afluent al pârâului Olteana.

Valea Olteana – Șaua Jigoriei

La baza coborârii este traversat pârâul Mărășești, afluent al Oltenei, după care traseul trece peste firul principal al văii pe un pod aflat într-o stare avansată de degradare și ajunge la un drum forestier important.

Traversarea pârâului Olteana se face pe un pod foarte degradat.

Circuitul se încheie prin parcurgerea acestui drum în amonte, urmărind marcajul Bandă Galbenă până când acesta intersectează marcajul Banda Roșie, pe care se revine în punctul de pornire din Șaua Jigoriei. De la intarea pe Bandă Galbenă există o urcare de peste 200 m diferență de altitudine până în Șaua Jigoriei (1.210 m), punctul de plecare și de final al traseului.

Drumul forestier dintre Poiana Mărului și Șaua Jigoriei.

Vedere de pe poteca Bandă Galbenă spre vârfurile Oltina și Brusturu.

Zona Șaua Jigoriei.

Prin diversitatea peisajelor și a formelor de relief întâlnite, acest circuit oferă o veritabilă incursiune în relieful și peisajele Munților Țarcu. Păduri de foioase și conifere, suprafețe de nivelare, circuri și văi glaciare, morene, custuri, forme periglaciare și largi panorame alpine se succed pe parcursul traseului, transformându-l într-unul dintre cele mai interesante circuite turistice și geoturistice din acest sector al Carpaților Meridionali.

Un circuit cu o diversitate uimitoare de peisaje.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind Munții Țarcu cu  Harta de drumeție a Munţilor GODEANU-TARCU-MUNTELE MIC

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.