Circuit în Parângul Nordic
Munții Parâng
Munții Parâng - Vârful Cârja.
Citește și Culorile toamnei târzii în Munții Parâng
Munții Parâng adăpostesc unele dintre cele mai spectaculoase peisaje glaciare din Carpații Meridionali, însă multe dintre acestea rămân puțin cunoscute și sunt rar parcurse de turiști. Circuitul prezentat în acest articol urmărește o parte dintre cele mai reprezentative obiective ale sectorului nordic al masivului, traversând păduri întinse de molid, jnepenișuri, circuri și văi glaciare, praguri, morene, cascade și lacuri glaciare.
Lacul glaciar Mija.
Citește și Pe poteci înflorite spre Lacul Mija: întâlnire cu bujorii de munte
Traseul este conceput sub forma unui circuit, combinând sectoare accesibile pe marcaje turistice cu un segment nemarcat, recomandat exclusiv turiștilor cu experiență, din cauza dificultăților de orientare și a terenului accidentat. Prin diversitatea formelor de relief și a peisajelor traversate, circuitul oferă o imagine de ansamblu asupra moștenirii lăsate de ghețarii cuaternari în Munții Parâng și reprezintă una dintre cele mai interesante incursiuni în relieful glaciar al acestui masiv.
Circul Cârja și Culmea Mija.
Traseu
DN7A (lângă Cabana Groapa Seacă) - Lacul Înghețat - Lacul Verde - Valea Roșiile – DN7A
Lacul Înghețat.
Citește și Drumeții de iarnă fără pericol de avalanșă
Caseta tehnică
Distanță: 20,9 km; diferență de nivel pozitivă: 1.795 m; durată: 10–11 ore; marcaje: Cruce Galbenă, Cruce Roșie, Punct Roșu Surse de apă: izvorul de la Refugiul Agățat.
Cele trei marcaje ale traseului.
Descrierea traseului
DN7A – Poiana Burtanu (marcaj: Cruce Galbenă, Cruce Roșie) – 1 h 30 min – 2 h
Traseul marcat cu Cruce Galbenă pornește de la Cabana Groapa Seacă. Accesul se poate face și direct din șoseaua DN7A Petroșani – Brezoi, din punctul în care marcajul părăsește șoseaua și urmează drumul forestier care însoțește Valea Jiețului în sectorul său glaciar. În acest loc există o clădire și un spațiu restrâns în care pot fi parcate câteva autoturisme.
DN7A Petroșani – Brezoi
De la șosea, traseul urmează drumul forestier și este comun, pe o distanță de aproximativ 500 m, cu alte două marcaje turistice. Marcajul Punct Roșu continuă spre Refugiul Agățat și urcă în Șaua Gruiu, situată în creasta principală a masivului, acesta urmând să fie utilizat pentru revenirea în cadrul circuitului. Marcajul Cruce Roșie conduce spre Vârful Mija, în timp ce marcajul Cruce Galbenă va fi urmat pe parcursul primei jumătăți a traseului descris.
Drumul forestier care însoțește Valea Glaciară a Jiețului.
După aproximativ 500 m de la șosea se întâlnesc două săgeți turistice montate pe molizii de pe marginea drumului. Acestea arată că marcajul Punct Roșu continuă înainte pe drumul forestier, în timp ce marcajele Cruce Roșie și Cruce Galbenă se desprind spre dreapta, urcând prin pădure pe versantul vestic. În acest sector, poteca este slab conturată, fiind afectată de activitățile de exploatare forestieră.
Bifurcație de trasee.
Traseul urcă prin pădure mixtă și molidiș, alternând sectoarele cu pantă accentuată cu porțiuni mai line. După aproximativ o oră se ajunge în Poiana Plaiul lui Dăncilă, unde poteca intersectează un drum de exploatare forestieră. Din acest punct se deschid perspective spre nord, către culmea dintre Jiul de Est și Jieț, precum și spre est, către platforma de nivelare Borăscu II, dezvoltată în zona Vârfului Ciobanu.
Urcușul spre Plaiul lui Dăncilă.
Mai sus, traseul traversează un scurt sector de pădure și ajunge în Poiana Burtanu, situată la baza Circului glaciar Burtanu, fiind traversată de pârâul care drenează acest circ glaciar. Din acest sector și până aproape de limita superioară a pădurii pot fi observate numeroase urme și alte semne ale prezenței urșilor, motiv pentru care este recomandată parcurgerea traseului cu atenție.
Poiana Burtanu, în apropiere de Plaiul lui Dăncilă.
Poiana Burtanu – Cascada Slivei (marcaj: Cruce Galbenă) – 2 h
În această poiană se despart marcajele Cruce Roșie și Cruce Galbenă. Marcajul Cruce Roșie cotește spre dreapta și urcă spre Poiana Mija și, mai departe, spre Vârful Mija, fiind o potecă foarte puțin circulată. Marcajul Cruce Galbenă continuă înainte, pe partea stângă a poienii, traversează Pârâul Burtanu și reintră în pădure, urmând aproximativ o curbă de nivel care ocolește piciorul culmii ce separă Circul Burtanu de Circul Pârleele (Sliveiu Mic).
Poteca pe curbă de nivel care ocolește culmea Burtanu-Pârleele.
După aproximativ 30 de minute de la Poiana Burtanu, traseul traversează Pârâul Pârleele și începe un urcuș susținut spre culmea care separă Circul Pârleele de Valea Slivei. Din acest sector și până la baza Cascadei Slivei se deschid numeroase ferestre de belvedere spre est, oferind priveliști asupra Culmii Găuri – Coasta lui Rus, Culmii Slivei, Circului Ghereșu și întregului complex glaciar Slivei.
Traversarea Pârâului Pârleele.
Poteca pe versantul vestic al Văii Glaciare Slivei.
Dactylorhiza majalis.
În apropierea Cascadei Slivei se pătrunde în etajul subalpin, caracterizat prin jnepenișuri și pajiști subalpine. Poteca traversează pârâul care coboară din Circul Tăului Înghețat, a cărui deschidere poate fi observată spre dreapta. Din acest punct se poate face o scurtă abatere spre stânga până la baza Cascadei Slivei, formată de apele lacurilor glaciare din complexul Slivei, care se prăvălesc peste pragul glaciar al circului principal.
Traversarea Pârâului Tăului Înghețat.
Pârâul Tăului Înghețat.
Cascada Slivei.
La baza cascadei poate fi observat un complex morenaic bine dezvoltat, alcătuit din valuri de materiale transportate și depuse de ghețari.
Vedere de la Cascada Slivei spre complexul morenaic de la baza sa.
Cascadă secundară.
Cascada Slivei – Lacul Înghețat (marcaj: Cruce Galbenă - rar, șters și momâi după bifurcație) – 1 h 30 min – 2 h
Poteca urcă pragul glaciar pe partea dreaptă a cascadei, printre jnepeni, și ajunge în scurt timp pe podeaua glaciară a Circului principal Slivei.
Vedere de pe treapta glaciară principală a Circului Slivei spre Circul suspendat Stoienița.
La scurt timp după aceea, marcajul Cruce Galbenă se ramifică în trei direcții. O ramură, recent refăcută, conduce spre Lacurile Slivei: Lacul Slivei, Lacul din Mijloc și Lacul Verde. A doua ramură urcă spre Circul Cârja și lacurile glaciare din acesta, iar cea de-a treia conduce spre Circul Lacului Înghețat. Ultimele două variante păstrează marcajele vechi, insuficient refăcute, ceea ce poate crea dificultăți de orientare.
Vedere spre circul suspendat al Tăului Înghețat.
Pentru a ajunge la Lacul Înghețat trebuie urmărită direcția către întinsa zonă de jnepeni situată în partea dreaptă a circului, în sensul urcării (vest). Pe unele lespezi mai pot fi observate urme șterse ale vechiului marcaj. Într-o mică poiană dintre jnepeni se află punctul-cheie al traseului: o momâie indică locul în care trebuie traversat un sector invadat de jnepeni. După depășirea acestuia, poteca continuă pe un culoar relativ bine conturat, marcat sporadic prin semne vechi și momâi.
Marcaj șters spre Tăul Înghețat.
În continuare, traseul urmărește baza peretelui glaciar din stânga, în sensul urcării, până în Circul Lacului Înghețat. După un urcuș susținut se ajunge pe morena frontală stadială a circului, care depășește 10 m înălțime și constituie un excelent punct de belvedere asupra reliefului glaciar.
Poteca, abia vizibilă, spre Tăul Înghețat.
Morena de pe pragul circului glaciar al Tăului Înghețat.
Poteca coboară apoi pe versantul interior al morenei, traversează podeaua circului pe lângă un mic lac temporar și urcă spre următoarea morenă frontală, cea care închide spre aval cuveta Lacului Înghețat. De pe această morenă, remarcabil conturată în formă de potcoavă, se deschide una dintre cele mai spectaculoase perspective asupra lacului glaciar, asupra depresiunii de subsăpare glaciară și asupra abruptului care închide circul.
Lacul Înghețat văzut spre custura care-l separă de circul Lacului Mija.
Lacul Înghețat.
Lacul Înghețat și o imagine care-i justifică denumirea.
Morena care închide Lacul Înghețat spre aval.
Lac secundar, temporar, dintre cele două valuri de morene.
Lacul Înghețat – Lacul Verde (marcaj: Cruce Galbenă) – 1 h
Revenirea se face pe același traseu până în Circul Slivei, de unde marcajul conduce spre Lacul Verde. Prin culoarea sa intensă și cadrul natural în care este situat, acesta este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din România. Lacul este cantonat între peretele circului și o impresionantă morenă laterală, reprezentând atât o atracție peisagistică, cât și un obiectiv geomorfologic deosebit.
Întoarcerea peste morena de pe pragul circului.
Citește și Munții Parâng - o iarnă atipică pentru zona alpină
Gențiene cupă.
Lac secundar în Circul Slivei.
Citește și Spre Vârful Cârja prin zăpezile din martie.
Lacul de Mijloc.
Vârful Stoienița văzut de la Lacul Verde.
Citește și Ochii albaștri ai munților - lacurile glaciare din Meridionali
Lacul Verde văzut de pe Vârful Stoienița.
Lacul Verde este cantonat între ghețarul de pietre din prim-plan și morena cu jnepeni din plan secund.
Lacul Verde văzut în direcția Masivului Mija.
Lacul Verde – Valea Roșiile (Atenție! Lipsă marcaj, lipsă potecă, momâi rare) – 2 h
Debutul traseului nemarcat.
Citește și Din Groapa Seacă la Coasta lui Rus – Pași prin istorie și zăpadă
Acest segment presupune traversarea unor zone complet înjepenite.
Din zona Lacului Verde există posibilitatea traversării spre Valea Roșiile, însă această variantă este recomandată exclusiv persoanelor cu experiență în parcurgerea traseelor nemarcate și pe teren alpin accidentat. Orientarea este dificilă, iar poteca lipsește pe mari porțiuni, traseul fiind indicat doar sporadic de câteva momâi, care dispar complet în sectoarele invadate de jnepeni.
Momâi de pe traseul dintre Lacul Verde și Valea Roșiile.
Parcursul traversează și un extins ghețar de pietre, alcătuit din blocuri cu dimensiuni variabile, de la câțiva zeci de centimetri până la blocuri de mai mulți metri cubi. Deplasarea este dificilă și presupune numeroase capcane între blocurile de stâncă, motiv pentru care acest sector nu poate fi descris cu precizie și nu este recomandat celor fără experiență. Traversarea trebuie realizată cu maximă prudență și, de preferat, numai în compania unei persoane care cunoaște traseul.
Scăpând de jnepeni, se ajunge la cea mai dificilă parte a circuitului - traversarea ghețarului de pietre de sub Culmea Slivei.
O adevărată mare de pietre.
După traversarea ghețarului de pietre și a Culmii Slivei, traseul coboară în Valea Roșiile, în amonte de Stâna din Valea Roșiile, unde intersectează marcajul Punct Roșu, părăsit la începutul circuitului.
Traversarea peste Culmea Slivei.
Coborârea spre Valea Roșiile, printre jnepeni, ghidați de momâi.
Valea Roșiile - DN7A (marcaj: Punct Roșu) – 2 h
Urmând marcajul Punct Roșu, poteca coboară o treaptă glaciară, trece prin apropierea Stânei Roșiile și traversează întinsa zonă de jnepeniș, urmând firul Pârâului Roșiile, pe care îl traversează de două ori pe punți improvizate.
Treapta glaciară spre Stâna Roșiile.
Prima punte, cu cabluri, peste Pârâul Roșiile.
Cascade pe Pârâul Roșiile în amonte de Refugiul Agățat.
A doua punte improvizată peste Pârâul Roșiile.
Refugiul Agățat.
Refugiul Agățat -interior.
Un fost simbol al acestor locuri - Tomy Nyulas (1953 - 2023)
La scurt timp după intrarea în pădurea de molid se ajunge într-o mică poiană, unde, pe un impresionant bloc eratic de șist, este amplasat Refugiul Agățat. În apropierea acestuia se află un izvor amenajat, care constituie o sursă sigură de apă potabilă.
Blocul eratic pe care s-a construit Refugiul Agățat.
Cascade pe Pârâul Roșiile în aval de Refugiul Agățat.
Poteca printre ferigi.
Citește și Pași de vacanță în Munții Parâng
De la refugiu până la Cabana Groapa Seacă mai rămân aproximativ două ore de coborâre prin pădurea de molid. Traseul traversează mai multe poieni în care vegetația este dominată de ferigi de dimensiuni mari și trece peste câteva punți amenajate peste pâraiele Roșiile și Ghereșu.
Marcajul care ghidează turiștii spre DN7A.
„Porți” care obligă turiștii să aplece fruntea în fața naturii.
Un „monument” al pădurii.
Poteca străbate pădurea de molid.
Sector de potecă accesibil auto.
Unul dintre cele mai interesante elemente care pot fi observate în acest sector este derivarea aproape integrală a debitului Jiețului printr-o captare hidrotehnică. În aval de aceasta, albia râului rămâne, pe o anumită distanță, aproape lipsită de apă, în contrast cu debitul considerabil observat în amonte.
Albia secată a Jiețului.
La final de circuit
Acest circuit reunește unele dintre cele mai reprezentative forme de relief glaciar din sectorul nordic al Munților Parâng, oferind, pe parcursul unei singure drumeții, o succesiune remarcabilă de circuri și văi glaciare, morene, cascade, lacuri glaciare și puncte de belvedere. Parcurgerea sa necesită o bună pregătire fizică și atenție, mai ales în sectorul nemarcat, însă răsplata este pe măsura efortului: descoperirea unuia dintre cele mai spectaculoase peisaje alpine din Carpații Meridionali.
Sperăm că acest articol ți-a stârnit curiozitatea și dorința de a descoperi frumusețea Munților Parâng. Descoperă frumusețea acestor locuri cu MN12 - Harta de drumeţie a Munților PARÂNG
Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.
Galerie
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!