Apus de vis pe Culmea Tiganesti

Plecam din Bucuresti, dimineata devreme, ca sa ajungem cat mai repede in Bran. Vremea se anunta usor ploioasa, dar speram sa avem parte de cat mai putini stropi si de privelisti faine. Mai fusesem cu o saptamana inainte, tot in Bucegi, tot pe o prognoza similara, si nu ne-a plouat aproape deloc.  Pornim cu rucsacii in spate din Poarta Bran, urcam pe partie, si dupa 30 de minute suntem in padure. 

Cad cativa stropi de ploaie insa nimic amenintator. Spre vale incep sa se ridica usor norii si sa avem parte de ceva priveliste.  Prin padure, de la ceata asta, totul arata mistic.  Mergem cateva ore prin padure, pana iesim la stancarie, in zona Poienii Clincea. De aici suntem in gol alpin, si speram sa gasim multi bujori de munte.  Asteptarile noastre s-au adeverit, si dam de bujori, peste tot. Ne oprim sa facem poze si sa ne bucuram de moment. 

Mai avem putin si ajungem in Culmea Tiganesti, si nu ne-a plouat deloc. Totusi, suntem inca in nori si nu avem parte de privelistea la care speram. Poate spre apus, se mai ridica norii si vom vedea din Culmea Tiganesti ce nu am apucat sa vedem la urcare. Dupa vreo 5-6 ore ajungem si la Refugiul Tiganesti, si suntem inca in nori. 

Daca tot nu vedem nimic, ne hotaram sa coboram in caldare, la Lacurile Tiganesti. Pana ajungem noi la lacuri, se ridica si norii si incepem sa ne delectam cu tot peisajul din jur. Vedem spre Turnurile Tiganesti, pe unde vom ajunge a doua zi.  Ajungem inapoi la corturi, la refugiu, pe Culmea Tiganesti, si ne asteapta cu totul alt peisaj. Nu mai sunt nori, a iesit soarele, si ne gandim cu bucurie la apusul de care ne vom bucura in curand. 

Vedem Piatra Craiului, in departare, in spatele Craiului, vedem Muntii Fagaras, iar spre nord vedem Postavaru.  Mai facem o tura lejera, pana pe Varful Tiganesti si revenim la corturi. Peste Postavaru s-a asezat o mare de nori, iar dinspre Valea Malaiesti se ridica norii,  De acum incolo toata lumea cazata la refugiu sau in corturi sta afara, cu telefonul sau aparatul foto in mana, caci apusul este epic. Cu totii exclamam de bucurie si tragem concluzia ca rar vom avea ocazia sa vedem un apus ca cel din Culmea Tiganesti.